Femeile din viața carismaticului lider iugoslav Tito au reprezentat aproape întotdeauna ocurențe aparte, personaje cărora, dacă am avea timp, ar trebui să le dedicăm biografii separate și cuprinzătoare. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Tito avusese o aventură amoroasă cu Zdenka (Davorjanka Paunović), dar înainte fusese căsătorit cu slovena Herta Haas (a doua sa soție), pe care o întâlnise la Paris în 1937, la doar un an după ce divorțase de prima sa tovarășă de drum (Pelagija Belousova, cunoscută drept “Polka”). Herta a murit la rându-i abia în 2010, la Belgrad, la 96 de ani, în deplin anonimat. Viața Hertei fusese însă un adevărat roman de spionaj, fie și dacă ne gândim doar la activitatea sa revoluționară (fusese, printre altele, curierul lui Tito între Franța și Iugoslavia). Când Tito părăsește însă Zagrebul în urma invaziei germane (1941), pentru a se localiza în Belgrad, el o lasă în urmă și pe Herta. Va începe curând relația amoroasă cu Zdenka, iar a doua sa căsătorie devine istorie. Copilul născut din acest mariaj avea să devină peste ani un cunoscut diplomat croat (Aleksandar “Mišo” Broz), ocupând poziții diplomatice în Rusia, Egipt sau Indonezia. Dar filmul nu este tocmai acesta, cel puțin nu atât de scurt, iar caseta lui trebuie dată consistent înapoi…
Legendele despre “amantul Tito” au fost mereu dintre cele mai spumoase. Aventurile sumare, pasagere, par a fi prea multe pentru o trecere în revistă. Se pare că saga amoroasă a lui Iosip ar fi început în Cehoslovacia, prin 1912, acolo unde a cunoscut-o pe Marusha Novakova, dar a întreținut în paralel o relație și cu o anume Klara. În cele din urmă, Iosip s-a întors la Marusha, care rămăsese însărcinată. Și deși au decis mai apoi să se căsătorească, viitorul lider comunist iugoslav nu s-ar mai fi prezentat la propria-i nuntă, preferând să fugă la Viena (Leopold Novakov, fiul lor nelegitim, avea să devină și el, peste ani, un decent economist ceh, rezident în Praga). Ajuns la Viena, Iosip Broz și-a găsit o nouă amantă (cum altfel!) în persoana unei anume Liza, de origine aristocratică. Legenda spune că Liza era cât se poate de sado-maso în chestiunile de alcov, drept care Iosip o părăsește (“nu mai suporta bătăile încasate de la ibovnică”). Și deși s-au reîmpăcat pentru scurt timp (Liza rămăsese la rându-i însărcinată; fiul lor, Hans Spuner, avea să fie mai apoi ucis luptând de partea naziștilor germani împotriva partizanilor lui Tito!), aceasta a refuzat să se mărite cu personajul nostru. Ulterior tumultoaselor povești vieneze, Iosip a plecat într-o călătorie de afaceri și nu s-a mai întors niciodată. Tot în Viena însă, Iosip avusese o relație amoroasă și cu Tereza Stacner (croată la origine), cu care mai apoi a trăit și la Zagreb. Din acest amantlâc au rezultat gemenii Paul și Gabriela, dar pe care Tito nu i-a mai văzut vreodată, fiind trimis pe frontul sovietic și nemaiîntorcându-se vreodată la Tereza. În Rusia, Tito a avut mai multe ibovnice, în diferite sate uitate de lume, unele dintre ele fiind chiar femei măritate. Un incident pe care legendele îl aduc astăzi la suprafață vorbesc despre cum Iosip ar fi fost prins în flagrant cu una dintre aceste soții și împușcat. Și chiar aflat pe patul de spital, începe o nouă aventură cu asistenta care îl îngrijea (Ira), cu care se și căsătorește pentru o vreme și trăiesc împreună. Dar la scurt timp, Tito întâlnește o doctoriță (Darija Andirelova) și începe (a câta oară!) o nouă idilă. Ira află însă de această poveste și moare din cauza sarcinii pierdute prematur. Deja intrat în firescul lucrurilor, Tito o părăsește după un timp și pe această doctoriță (pe care o lăsase la rându-i însărcinată; fiul lor, Josip Andirelov, avea să moară mai târziu în Berlin ca ofițer de aviație al Armatei Roșii) pentru o studentă rusoaică (Olja Kutina). O va înșela însă și pe aceasta din urmă, pe rând, cu gemenele Nina (copilul rezultat din această idilă va deveni mai apoi doctor în Sankt Petersburg) și Svetlana…. Când începe Revoluția din Octombrie, Tito este arestat la un control de rutină asupra actelor de identificare și este trimis în Siberia. Pe drum însă, Tito reușește să se arunce din trenul cu care era transportat și ajunge la un văcar înstărit de a cărui fiică se îndrăgostește pe loc. În 1918, aceasta se căsătorește cu Jozo Brozdun (numele utilizat de Tito pe perioada aventurilor sale rusești), dar este părăsită după câteva luni de zile (rămâne cu o sarcină, ca amintire). Într-o nouă călătorie marca Broz, acesta este din nou arestat iar în timpul interogatoriilor o întâlnește pe celebra Polka, prima sa tovarășă “mai consistentă” de drum. Se căsătoresc în 1919, în pofida faptului că Polka aflase de o altă aventură pe care viitorul său soț o întreținea în paralel (fiul lor, Zarko, avea să ajungă ofițer al Armatei Roșii). Începe și idila cominternistă a lui Tito (sub numele de “Walter”), presărată cu încă și mai multe amantlâcuri (croate, vieneze, etc.). Demne de menționat mai sunt poate aventurile amoroase cu o tovarășă cominternistă (Elza Gerlach), sau cu Jeanne Coitier (la Paris; cu aceasta Tito va învăța și limba franceză, dar va avea și un fiu pe nume Olivier Coitier, viitor expert în fizică nucleară la Paris). Toate acest aventuri sunt presărate cu scorneli care mai de care mai incredibile: fie că se prezintă drept un mare proprietar iugloslav de mine, fie că închiriază vile/castele luxoase în periferiile pariziene, Tito continuă să facă ce știe mai bine: să-și iubească femeile! Iar după ce o cunoaște pe Herta Haas, intrăm deja în etapa celei de-a doua căsătorii relevante…
Au existat mult mai multe femei în viața lui Tito, aproape exponențial de multe, dar m-am oprit doar asupra câtorva dintre ele, poate cele mai cunoscute, așa cum am reușit să reconstitui din mai multe articole parcurse acest traseu don-juanistic marcant. Am profitat și de faptul că ultima sa doamnă, Jovanka Broz (a treia soție “relevantă”), tocmai s-a stins din viață, pe 20 octombrie 2013, la vârsta de 88 de ani: http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-24602696
Jovanka însăși ar merita o poveste separată, dar voi reține doar câteva aspecte în rândurile ce urmează… În fine, această minimă reconstituire (povești despre care s-a scris deja destul și mult mai bine decât o fac eu aici) servește și ca pretext pentru o reconsiderare meditativă a rolului biografiei în scrierea istoriei (și, implicit, ca instrument de lucru esențial al istoricului). Și cum am putea să-l înțelegem mai bine pe Tito, copilul teribil al “lumii comuniste”, “răzvrătitul de serviciu”, fără aceste indicii despre aventurierul, veșnicul adolescent, instabil și capabil doar de loialități tranzitorii, Iosip Broz Tito? S-a stins, iată, și ultima sa doamnă, fostă primă-doamnă a Iugoslaviei, o femeie mai puternică decât toate celelalte la un loc și un pion important pe harta biografică a unui lider comunist incomparabil…
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
