Motto: “In this sense Marxism performs the function of a religion, and its efficacy is of a religious character. But it is a caricature and a bogus form of religion, since it presents its temporal eschatology as a scientific system, which religious mythologies do not purport to be.”–Leszek Kolakowski
Daca exista o mare lectie a veacului trecut, ea este ca ideile politice au consecinte. Tema relatiei dintre leninism si stalinism, a originilor bolsevismului in doctrina mesianic-revolutionara creata de Karl Marx, ramane una de fierbinte actualitate. Dovada, polemicile din Anglia legate de atasamentele militant marxiste ale ganditorului social Ralph Miliband (1924-1994) impartasite, iata, de fiul sau Ed, liderul laburist care ar putea sa devina premier al Marii Britanii: “How proud Ralph would have been to hear him responding the other day to a man in the street who asked when he was ‘going to bring back socialism’ with the words: ‘That’s what we are doing, sir.’ “ How proud, indeed. Asemeni istoricului Isaac Deutscher, profesorul Ralph Miliband a detestat capitalismul liberal si a ramas fidel pana la capat visului socialist. Un vis care, iata, a fost preluat de noua generatie a familiei Miliband…
http://frontpagemag.com/2013/david-horowitz/the-road-to-nowhere/
Iata linkul la raspunsul lui Ed Miliband:
http://www.dailymail.co.uk/debate/article-2439593/Why-father-loved-Britain-Ed-Miliband.html
Citesc cartea lui David Caute despre Isaac Deutscher (1907-1967) si Isaiah Berlin (1909-1997), aparuta la Yale University Press. Voi scrie despre ea. Mai ales ca, asemeni lui Timothy Garton Ash, ma consider si eu ein Berliner, adica un adept al lui Isaiah Berlin. Am fost candva, in anii 70, sedus si eu de romantismul lui Deutscher, de legenda unui Lenin diferit de succesorii sai, in primul rand de Stalin. Am citit cartea despre tanarul Lenin. Am inceput sa am dubii in momentul in care am realizat ca istoricul britanic originar din Polonia, un comunist oarecum dezamagit, dar nu mai putin un comunist, incerca sa justifice satrapia stalinista drept efort reusit de modernizare a unei Rusii inapoiate economic si cultural. Cat priveste trilogia despre profetul (inarmat, dezarmat, proscris si, in final, asasinat) Lev Davidovici Troțki, o carte superb scrisa si fundamental eronata, ea nu facea decat sa dovedeasca esecul lui Deutscher in a lua masura catastrofei morale, sociale si politice a totalitarismului comunist. In anii Razboiului Rece, scrierile lui Deutscher au servit, de fapt, justificarii experimentului sovietic.
Dintre eseurile sale, cel mai onest ramane acela despre viata imaginara a lui Vincent Adriano, un ministru din Polrugaria. A fost scris in timpul vanatorilor de vrajitoare din partidele comunist ale Europei de Est in anii de dinaintea mortii lui Stalin (Rajk, Slansky, Patrascanu). In rest, polemici sterile si pamflete amar-sarcastice impotriva celor banuiti de “anticomunism visceral”. Nu a fost crutat nici Orwell acuzat de “mysticism of cruelty”. Isaiah Berlin nu putea sa suporte ceea ce el considera (corect, dupa parerea mea) ipocrizia fundamentala a lui Isaac Deutscher si flirtul iresponsabil cu Noua Stanga, incantata sa-si mai descopere un guru. Sir Isaiah and Comrade Isaac, indeed…
http://yalebooks.co.uk/display.asp?K=9780300192094
Spre sfirsitul vietii, Deutscher intuise ca fructul avea, poate, ceva putred chiar in miezul sau. S-a ferit insa sa traga concluziile de rigoare, a ramas pana la capat fidel crezului de tinerete, un marxist de orientare bolsevica: “If the view were to be taken that all that the Bolsheviks aimed at — socialism — was no more than a fata morgana, that the revolution merely substituted one kind of exploitation and oppression for another, and could not do otherwise, then Trotsky would appear as the high priest of a god that was bound to fail, as Utopia’s servant mortally entangled in his dreams and illusions.”
Cand Leszek Kolakowski a rupt cu acea fata morgana, Ralph Miliband a reactionat ulcerat si ultragiat. Nu mai era socialistul Kolakowski, ereticul (tolerabil) al unei religii comune, ci un apostat care trebuia demascat. Eclectismul sau asumat fara ambiguitati era privit ca o renegare. Nu puteai fi simultan liberal, conservator si socialist, cum incercase Kolakowski sa demonstreze ca este posibil. Ca pe vremea lui Lenin: “Ideologie burgheza sau proletara, cale de mijloc nu exista”. Sa rupi cu Wladyslaw Gomulka era acceptabil, sa condamni invazia Cehoslovaciei de asemenea, dar sa te desparti de Marx insemna supremul sacrilegiu.
