Semnificatiile condamnarii lui Dan Voiculescu

Vineri, 27 septembrie 2013, 12:21 Actualitate | Opinii

Condamnarea lui Dan Voiculescu, considerat ultimul mogul, ultima fosila a lumii vechi, pare sa indice ca justitia si-a consolidat independenta, ca a devenit mai constienta de propria putere si continua sa demoleze piatra cu piatra mitul intangibilitatii mai marilor zilei, indiferent ca sunt politicieni, oameni de afaceri influenti sau moguli atotputernici. Condamnat la cinci ani de inchisoare cu executare de Tribunalul Bucuresti, Voiculescu pare intrat pe toboganul prabusirii in gol care i-a trimis in final pe Adrian Nastase, Sorin Ovidiu Vantu, Catalin Voicu, Gigi Becali si alti imparati neincoronati dupa gratii. La fel ca in toate celelalte cazuri, o armata de ziaristi si politicieni sustine ca avem de-a face cu un dosar politic instrumentat la ordinele presedintelui Traian Basescu.

Seful statului este acuzat, cu fiecare mare caz, ca se ocupa direct de adversarii sai, dictandu-le procurorilor cum sa ancheteze, iar judecatorilor ce sentinte sa pronunte. Admitand prin absurd ca asa stau lucrurile in dosarul Voiculescu, ar insemna ca Traian Basescu dispune de puteri mai infricosatoare chiar decat telepatia. Ar insemna ca, desi sistemul s-a incolonat azi in spatele lui Victor Ponta, seful statului reuseste cumva sa intre in mintea procurorilor si judecatorilor.

Ce parghii ar mai avea Traian Basescu asupra procurorilor cand noii sefi din parchete au fost selectati si numiti de Victor Ponta? Dar sa zicem ca avocatii lui Voiculescu: dictatorul ii tine mai departe in gheara, nu renunta el la putere cu una cu doua. Cum de n-a reusit atunci sa opreasca anchetarea lui Adriean Videanu, care pana ieri gravita in cercul de intimi ai presedintelui, prieten bun cu Bebe Ionescu, cuscrul lui Traian Basescu?

Apoi: ce putere are Basescu asupra judecatorilor? Cu ajutorul serviciilor, raspund in cor avocatii lui Voiculescu, stiind ca nu mai e nevoie de nici o demonstratie sau proba. Televiziunile de stiri au spalat ani de zile pe creier publicul cu teoria conspiratiei, intretinuta generos de actuala putere. Potrivit acestei teorii, dictatorul Basescu controleaza tot ce misca in tara cu ajutorul serviciilor secrete, ocupate de dimineata pana seara cu acte de politie politica. Ele n-au fost niciodata dovedite, dar au devenit un fapt incontestabil, un adevar care nu mai trebuie demonstrat. Acesta este efectul propagandei intense si manipularii fara limite practicate de televiziunile mogulilor, cu precadere de Antena 3.

Dar exista ceva adevar in acuzatiile aparatorilor lui Dan Voiculescu. Traian Basescu are vina de a fi sprijinit ani de zile (nu discutam aici de ce a facut-o si cu cata convingere) eliberarea unor institutii cheie din stat de sub controlul unor retele politico-financiare de tip Voicu. Inalta Curte, CSM, DNA, Parchetul General, SRI si SIE au functionat sub guvernarea Iliescu - Nastase ca institutii captive, aflate la discretia atotputernicilor vremii. Ei se numeau Adrian Nastase, Sorin Ovidiu Vantu, Catalin Voicu sau alte personaje care si-au exercitat puterea in scopuri personale sau pentru a servi interese ilegitime.

Exponent al securismului fara scrupule, Dan Voiculescu a rezistat cel mai bine in peisajul lumii vechi, manevrand abil scutul si buzduganul mediatic. Dosarul ICA este un caz clasic de utilizare a puterii politice, intr-o retea de coruptie, cu institutii ale statului capturate in prealabil (in cazul de fata, pozitii cheie din institutii subordonate Ministerului Agriculturii).

Pe scurt, toti acesti mari condamnati n-ar fi ajuns niciodata la inchisoare daca nu exista, intr-adevar, un Traian Basescu la Cotroceni. Fara un presedinte puternic, institutiile de represiune nu ar fi avut singure capacitatea de a scapa de sub talpa politica. Nu impartasesc entuziasmul unor colegi care vad in condamnarea lui Voiculescu inca un semn ca institutiile au intrat intr-un proces ireversibil de consolidare a independentei lor. Daca s-ar uita cu atentie in jur, ar observa ca Dan Voiculescu este nu doar ultimul mare mogul condamnat, ci si unul din ultimele mari dosare incepute in trecut si ajunse azi la o solutie.

Va urma cel mai probabil trimiterea vicepremierului Liviu Dragnea in judecata, tot un dosar mai vechi, pornit inaintea schimbarii de garda la varful parchetelor. Si cu acest dosar, in ochii opiniei publice se va consolida impresia ca lucrurile merg, totusi, spre bine. Pentru Victor Ponta va fi un mare pas inainte in lupta pentru consolidarea puterii in partid, Dragnea fiind marele sau adversar. Insa cam aici se sfarseste totul.

La o privire mai atenta, realitatea se vede putin altfel. Ce vedem la orizont? Ce perspective are "sistemul ticalosit" sa revina? Fostul ministrul al justitiei, Catalin Predoiu, il vede deja gata instalat la loc. Asta ar insemna ca tot ce s-a castigat cu greu in sapte-opt ani este pe cale sa se naruie. Daca-i asa, insusi Traian Basescu a pus umarul la demolarea propriului edificiu in urma cu mai bine de jumatate de an, cand a acceptat o intelegere pe sub masa cu Victor Ponta la numirea noilor procurori sefi.

De atunci, atmosfera s-a degradat constant pe frontul luptei impotriva coruptiei. Remarcati, de pilda, ca de la instalarea noii puteri, ritmul marilor anchete s-a incetinit brusc, in sensul ca n-au fost deschise alte investigatii relevante. Toate dosarele mari vin din trecut.  Cazul Videanu e o exceptie, dar ea intareste de fapt regula. Serviciile de informatii nu par sa mai fi alimentat DNA-ul cu efervescenta din trecut. Fara informatii de la SRI, procurorii nu prea au ce face. Va amintiti? Curentul si motorul. Fara curent, motorul se opreste. Prezentul scapa ca prin farmec vigilentei institutiilor cheie, de parca toti cei infipti la resurse azi s-au oprit ca prin farmec din furat.

Ne-am intors la flagrante spectaculoase cu medici, investigatii cu directorasi si alte cazuri mici. Sigur ca si coruptia mica trebuie combatuta, problema e ca pestii mari nu mai pica in navodul SRI si al procurorilor. Ei se strecoara, ca pe vremea lui Nastase, prin gaurile largi ale plasei.

Lumea politica se pregateste sa intre in epoca post-Basescu, la fel institutiile cheie. Unii isi fac calcule de supravietuire, cautand bunavointa la noii stapani. Traian Basescu mai coboara in fiecare zi o treapta de pe tronul puterii, iar directia este spre o usa care nu prea duce  nicaieri. In realitate, nu doar ca presedintele nu controleaza nimic, dar nici ce putea controla legal inainte nu mai raspunde comenzilor sale ca in trecut. Vezi de pilda, situatia din politica externa, unde se intampla tot mai des ca Guvernul sa ia decizii fara mandat de la presedinte.

Puneti-va apoi in locul serviciilor de informatii: de ce-ati ramane loial pana in ultima zi unui presedinte tot mai izolat? N-ati cauta din timp sa castigati  increderea noilor stapani? In ochii lor, noul star este Victor Ponta si vor paria pe el, pe finul sefului lor direct, George Maior.  Iar Ponta face totul sa-i castige, acordand SRI-ului mai multa importanta si putere (de ex. dreptul de a aviza toate licitatiile in zona informatica). Traian Basescu traieste si va mai trai in aceste ultime luni de stat la Cotroceni drama tradarilor, capitularilor si insubordonarii, specifice oricarui final de domnie.

In acest context, nimeni nu mai are vreo garantie ca de acum incolo va fi la fel, ca noii stapani vor lupta si ei pentru institutii puternice, capabile sa destructureze mari retele politico-financiare. Ii vede cineva pe Victor Ponta sau Crin Antonescu dorindu-si cu ardoare asta? Isi imagineaza cineva ca PSD-ul, PNL-ul sau oricare alt partid va mai risca sa aiba de-a face cu institutii imprevizbile, care le pot face oricand viata un iad? Va mai comite cineva eroarea sa lase oameni ca Macovei sa populeze sistemul cu procurori ca Morar?

Azi, lipseste vointa politica pentru a spera la continuitate, or fara ea "sistemul ticalosit" se intoarce in forta, poate cu alte figuri. Prin urmare, scepticismul se naste din analiza rece a realitatii si a perspectivei imediate. Ar fi de dorit ca procurorii, judecatorii, serviciile de informatii, alte institutii de control sa-si intareasca independenta. Din pacate, exista azi toate premisele ca Romania sa revina la linistea din trecut. Sunt mai multe motive sa credem ca Romania se indeparteaza de domnia legii si de statul de drept. O constanta azi tari ca Franta, cand anunta oficial ca va vota impotriva aderarii Romaniei la Schengen. Protestele de strada de la sfarsit de saptamana nu vor avea, din nefericire, capacitatea de a schimba ceva esential in sistem, cel putin nu acum, nu pe termen scurt. O influenta vor avea, dar nu atat de semnificativa cat spera cei iesiti pe strazi.

Asadar, nu luati in deradere amenintarea lui Dan Voiculescu atunci cand, in ziua condamnarii sale lanseaza cu zambetul pe buze amenintarea ca va reveni. Ceva sanse stie ca are, chiar daca lupii tineri ar da orice sa-i ia locul. La o adica, cu astia se poate negocia. Personal, nu cred totusi ca va mai reveni. Voiculescu a ajuns antipatizat cam de toti din sistem pentru metodele sale (e acuzat oficial de santaj) plus ca reclama mereu, exact ca Nastase sau Vantu, sa  conduca haita, vrea toate butoanele. Asa ca revenirea s-ar putea produce peste cativa ani, eventual dupa liberare, dar atunci va fi cam batran pentru a musca la fel de rau ca azi.