Mișcări de stradă, răpăiala cuvintelor, adulmecarea inamicului. Conflictul dintre cele două tabere are de toate. Am intrat în a patra săptămână de protest. Deja există o istorie. Avem bătălii pierdute, avem și bătălii câștigate. Se întâmplă adesea ca spectatorii să fie prinși în mijlocul tirului. Iar asta să îi aducă într-o tabără sau alta. Ceea ce este sigur e faptul că încleștarea se extinde.
Tabăra pro-aur: RMGC, politicienii și marea parte a presei.
Principala modificare majoră este cea a mesajului strategiei de comunicare. Pentru a treia oară!
Să recapitulăm: RMGC este autorul unei campanii de schimbare a percepției asupra exploatării miniere de la Roșia-Montană. Pe scurt spus, încearcă să îi convingă pe români că proiectul minier trebuie să se întâmple. În astfel de campanii, emoția primează, rațiunea stă pe locul doi. De cele mai multe ori dă o mână de ajutor emoției. Ca atare, e nevoie de un mesaj care să te facă să aderi cu totul. Unul care să te locuiască. Sau să te confiște.
Primul mesaj, cel dinaintea crizei instalate acum 3 săptămâni, a fost cel al beneficiilor economico-socialo-culturalo-ecologico-militaro-sportivo-educaționalo-geologico-istorico-culinaro-științifico-etnologico-strategico-antropologio-umanitaro-reginalo-naționale. Înțelegeți voi. E bine să se întâmple minierit din toate punctele de vedere. Numai Dumnezeu nu a fost invocat în chestiunea aceasta. Zalmolxis a fost însă amintit în numele minieritului-secular-din-moși-strămoși-până-la-daci.
Acest mesaj era prezent pe toate canalele media plătite de RMGC prin contracte de publicitate. Adică mai tot ce mișcă presa din România. Protestele au prins amploare și au reușit să treacă de blocajul mediatic impus de televiziunile, cotidianele și site-urile care defilau cu mesajul beneficiilor fabuloase aduse de exploatarea de la Roșia-Montană. Acesta a fost momentul în care vechiul mesaj a devenit secundar. A fost însă lăsat în funcțiune. Îl puteți vedea în toate clipurile publicitare tv ale RMGC. Sunt încă difuzate de toate canalele media cumpărate de compania minieră.
RMGC a trecut la un alt mesaj central. Al doilea. Așa cum mai spuneam, el a fost cel al decredibilizării protestatarilor și al salvării unei Românii dezbinate prin intermediul necesarei intervenții a specialiștilor. Evident, a celor convenabili.
Însă după nici două săptămâni de implementarea a mesajului numărul doi, echipa de comunicare a RMGC-ului l-a trecut și pe el în plan secundar. Pentru a adopta, pentru a treia oară, un nou mesaj central: cel al legalității. Cred că nu voi greși dacă voi spune că l-am văzut pentru prima oară la lucru în cadrul emisiunii lui Cosmin Prelipceanu, difuzată vineri, 20 septembrie, de postul de televiziune DIGI 24. În cadrul ei erau prezenți trei reprezentanți ai RMGC scrobiți, sobri și serioși. Aveau ceva de descinzători direcți din Lex și Nomos. Însă nu le venea haina. Nu pentru că nu ar fi fost ei bine pregătiți – deși, în câteva rânduri, Prelipceanu le-a plesnit câteva întrebări atât de bine țintite încât a fost o plăcere să vezi cum își căutau pentru câteva minute răspunsurile pe jos. Hainele nu le veneau pentru că de sub roba ternă de jurist sau de nomotet pe care o purtau ieșeau mereu la vedere bijuteriile masive și sclipitoare din aur ale companiei pe care o reprezentau.
Or, această situație particulară este emblematică pentru noul mesaj central al strategiei de comunicare a RMGC. Nu se potrivește cu imaginea pe care compania o are. Ba mai mult, îi scoate problema în evidență. Care este aceasta? Am mai spus-o . Faptul că imaginea ei este cea a unei companii străine care vrea să facă orice pentru a-și atinge scopul. Mai cu seamă să încalce legea prin complicitatea unor politicieni cumpărați. În momentul în care cineva are o asemenea problemă, cea mai proastă strategie pe care o poată adopta este aceea de a poza în partizan al domniei legii, în apărător al legilor de pretutindeni, în iubitor de norme. Este ca și cum ai vrea să distragi atenția de la faptul că ai gulerul pătat cu muștar vorbind despre efectele benefice ale interzicerii muștarului. Poți spune și cele mai mari adevăruri. Pur și simplu nu contează. Nu te crede nimeni. Mesajul nu prea se lipește. Pentru că nu poți poza în postura de Kant atunci când ai alura lui Fane Spoitoru’ sau renumele unui afacerist ca JR Ewing.
Avem, deci, în decursul a trei săptămâni a treia schimbare a mesajului principal. Asta poate fi și bine, și rău pentru RMGC. E bine, pentru că autorii strategiei de comunicare a companiei miniere conștientizează problemele cu care se confruntă. Cum se zice, nu se îmbată cu apă rece. În felul acesta, măcar în teorie, sunt mai aproape de succes. Este prost pentru că tot ce au comunicat stă sub semnul volatilității. Când schimbi mesajul, schimbi și atitudinea față de emițătorul acestuia. Iar asta înseamnă acomodare cu el, cu bagajul de emoții al mesajului său, cu ceea ce el îți oferă. Oamenii nu sunt atât de atenți la detaliile pur raționale. Se lipește și ceva din ele. Însă, rămâne mai mult din atmosfera celui care pledează. Impactul emoțional al câtorva cuvinte cheie. Acestea creează o atitudine discursivă. Încărcătura emoțională a cuvintelor sale. Rolul pe care îl interpretează fiecare purtător de mesaj. Or, ca acest lucru să se întâmple este nevoie de timp. Iar timpul, în această luptă este foarte prețios.
În acest moment, strategia de comunicare a RMGC are un mesaj principal prost însoțit de alte două mesaje reziduale. Avem două scenarii pentru ceea ce se poate întâmpla în continuare.
Primul scenariu: RMGC continuă comunicarea cu toate cele trei mesaje. Pivotează pe mesajul legalității și fac frecvent referire la celelalte două. Totul asezonat cu perioade de pauză în comunicare. Un fel de ghiveci de legume. Ceva, ceva poate să iasă. Dar nu e prea clar ce și cât. În acest context, să finanțezi o echipă de comunicare capabilă să îți ofere doar varianta aceasta e un fel de inocență neașteptată. RMGC este jefuită din interior!
Al doilea scenariu: RMGC renunță și la acest mesaj de comunicare și recurge la un al patrulea, mai bun. În sine, măsura nu ar fi rea. Însă, relativ la ce s-a întâmplat până acum totul începe să aducă a telenovelă. Se aleg cu un mesaj mai bun, mai frumos, mai tânăr și cu alte trei mesaje reziduale geloase, bătrâne, dar încă fidele. În timp ce strategia de comunicare a celor care amendează proiectul minier de la Roșia Montană devine convergentă și începe să se articuleze prin diverse tactici în jurul unui singur mesaj, cel al domniei legii, strategia RMGC devine din ce în ce mai rapsodică și mai colorată.
Vom vedea în umătoarele zile ce va face RMGC în această privință. Până atunci, să ne uităm la activările, adică la evenimentele, pe care echipa sa de comunicare le-a pus la cale pentru a atrage atenția asupra mesajului pe care vrea să îl comunice.
Dacă ceva poate merge mai prost decât mesajul strategiei de comunicare, acest ceva sunt activările campaniei RMGC. Să nu știi ce să faci pe moment și să improvizezi o grevă cu 33 de mineri baricadați în interiorul unui muzeu subteran al minieritului să zicem că pot înțelege. În fine, sunt eu drăguț și spun asta, așa, din amabilitate. La fondurile de care RMGC dispune l-ar fi putut aduce la Roșia-Montană nu pe Victor Ponta îmbrăcat în salopetă de miner, ci pe Roger Waters cu un zid construit din lingouri.
Dar să fii într-o asemenea pană de idei și să reacționezi față de activările mult mai eficiente ale campaniei care amendează proiectul de minierit repetând schema cu 33 de minerii, o grevă și un muzeu al minieritului, asta este foarte grav (vezi aici). Totul doar pentru a arăta că, de fapt, nu a fost înțeleasă cum trebuie prima descindere în muzeul subteran. Că, de fapt, acolo condițiile nu erau de muzeu, așa cum vedem noi la Luvru, la National Gallery sau la Brukenthal, ci mult mai incomode. Să nu te prinzi că mai toată lumea se amuză pe seama gesturilor tale e o postură foarte tristă. Repet, RMGC este jefuită din interior.
Așadar, campania de comunicare a RMGC are: un mesaj central prost, pentru că nu este credibil; activări foarte slabe, pentru că mai mult nu poate echipa de comunicare; o excelentă expunere mediatică, pentru că au cumpărat prin contracte de publicitate aproape toată presa. Și încă o fac.
Tabăra pro domnia-legii.
În această tabără strategia de comunicare este mai constantă și mai așezată. Așa cum arătam în urmă cu o săptămâna, strategia protestatarilor beneficiază de un mesaj central extrem de puternic și foarte bine găsit: domnia legii. Nu a politicienilor, nu a parlamentarilor, nu a guvernanților, nu a agendei de business a companiilor, nu a șmecherilor, nu a băieților deștepți, nu a interlopilor. Ci a legii.
În plus, acest mesaj central este comunicat din ce în ce mai coerent, fapt observabil inclusiv la nivelul pancartelor purtate de manifestanți (vezi aici). Evident, polimorfia mesajelor pe care protestatarii le adresează nu a dispărut. S-a diminuat, însă, considerabil. Mai are nevoie de un plus de transmitere unitară.
Odată ce a fost înțeles faptul că protestatarii s-au solidarizat, indiferent de orientarea lor politică, în jurul unui mesaj unic, s-a manifestat în mod natural curiozitatea față de ei. Acesta a fost principala dovadă a faptului că mesajul a început să fie receptat. Pentru că atunci când descoperi că cineva chiar are ceva de spus, îi acorzi atenția în mod firesc.
Interviuri, întâlniri online, reportaje. Materiale de presă în interiorul cărora mesajul principal al celor care protestează împotriva exploatării de la Roșia-Montană este declinat, nuanțat, adus sub lupa nevoii de a înțelege. În special aprofundarea raportului dintre declanșatorul protestelor, cauza lor eficientă, și cauza lor formală, fondul acestora. Adică, relația dintre, pe de o parte, atitudinea protestatarilor față de modul în care RMGC a căutat să pună legea între paranteze, cu ajutorul complicității mai multor politicieni, pentru a putea demara proiectul minier de la Roșia-Montană, și, pe de altă parte, atitudinea protestatarilor față de modul în care, de prea multă vreme, în România domnia legii este pusă între paranteze. Mai cu seamă de către membri ai Legislativului, ai Executivului și de ai acelor organe de control care au funcția de a se asigura că legea chiar este respectată. După cum spuneam, însă, mesajul principal al protestatarilor mai are nevoie de o mână de ajutor pentru a se auzi clar și distinct. Încă nu este urmărită în mod coerent transmiterea unui mesaj univoc prin diverse tactici. În momentul în care se va întâmpla acest lucru, strategia de comunicare a RMGC ar putea fi trimisă într-o vacanță definitivă. Totul ar putea fi aranjat doar printr-o atitudine politică discreționară și lipsită de transparență. Adică exact ceea ce tabăra RMGC vrea să evite.
