1. Eterogenitatea fenomenului este majora. Observatorii pot gasi aproape orice doresc sa gaseasca.

2. Nu s-a facut distinctia intre oamenii care vin in Piata Universitatii in fiecare seara si cei care ies doar duminicile (pentru fiecare om din prima categorie exista cel putin noua in cealalta categorie).

Este evident ca oamenii care participa duminicile cadreaza venirea lor intr-o perspectiva mai larga. Pentru protestatari, cazul Rosia Montana a devenit un simbol pentru lucrurile care-i supara apropos de status quo-ul intern. Cum nemultumirea vine din surse diverse si se axeaza pe aspecte diverse, eterogenitatea de care vorbeam mai sus este explicabila. Dificultati aditionale de interpretare provin din faptul ca reperele clasice (hai-Basescu vs. jos-Basescu sau Piata Universitatii din 1990 vs. Iliescu + PSD + "nu ne vindem tara") nu pot fi aplicate cu usurinta.

3. De asemenea nu s-a observat ca, duminicile, numarul participantilor din Cluj este aproape egal cu cel al participantilor din Bucuresti, in contextul in care capitala are o populatie de sase ori mai mare.

4. Dupa cum se stie, forta reala a democratiei consta in capacitatea sa de a plasa intr-un cadru institutional curente de opinie. Institutionalizarea, asa cum s-a facut, este defectuoasa. Abandonarea votului in parlament si trecerea la o comisie speciala nu fac altceva decat sa consacre existenta protestelor in saptamanile urmatoare (o potentiala vara indiana).

5. Nadirul opozitiei n-a fost decembrie 2012, ci acum. 'Vocea ei nu s-a auzit / lipsa ei nu s-a simtit'. In continuare, diagnosticul este: blocaj sterp (Traian Basescu nu poate candida in 2014).

Comenteaza pe Sociollogica.ro