Se discută mult zilele acestea despre Roșia Montană, amestecat, argumente pro și contra, argumente ideologice ale luptei dreapta-stânga, capitalism – socialism, strategii politice și electorale anti-USL care pot urma acestui protest, despre fascism, anti-fascism, occupy și ecologism. E bine că se discută, însă e rău când se învârt aceleași idei, mai mult sau mai puțin bine formulate sau înțelese.
Am să vorbesc așadar mai puțin despre lege, despre asta au scris deja alții și se va mai scrie, și mai mult despre protestele de la Universitate, așa cum le-am perceput eu în aceste trei zile de desfășurare. În primul rând, trebuie notat că protestele sunt animate de stânga; partea ecologistă non-politică este destul de puțin prezentă. Claudiu Crăciun și alți animatori ai evenimentelor din ianuarie 2012 sunt în prima linie și acum, asumându-și, mai mult sau mai puțin legitim același rol. Pe lângă ei, sunt câțiva ecologiști autentici sau activiști autentici, oameni preocupați în mod real de ceea ce se întâmplă în jurul lor, care au mintea limpede și pot articula exact de ce vin acolo și de ce Roșia Montană și mișcarea aceasta este importantă, care deși sunt destul de puțini, au dat tonul și direcția acestor proteste, cel puțin în primele două zile. Ar putea intra în categoria hipsterilor, oameni în general foarte informați, dar nu neapărat cu opțiuni politico-ideologice ferme, cosmopoliți, extrem de inteligenți, eclectici, artiști, activiști, anti-comuniști, corporatiști, bicicliști. Un al treilea grup, care se integrează bine în toate celelalte sunt băieții de la Casa Jurnalistului, care urmăresc atent tot ce se întâmplă, dau semnalul de atac către bulevardele și străzile care ar trebui ocupate, sunt peste tot, alerți, entuziaști și foarte tineri. Dincolo de ei sunt masele care se lasă coordonate, duse dintr-o parte în alta, oameni mai debusolați cu sloganuri care nu au niciun sens logic și nu transmit nimic coerent, tot felul de loser-i bucuroși că au în sfârșit o ocupație de sezon, nelipsiții ”anti-” pe care îi găsești pe la toate protestele, uneori infiltrați chiar de autorități, hippie, curioși de tot felul.
Nu am văzut mai deloc oameni de dreapta, cu excepția zilei de duminică, iar lipsa lor de prezență și implicare cred că este nocivă pe termen lung și am să explic imediat de ce. Chiar dacă manifestațiile stradale și mitingurile sunt predilecte stângii, spațiul public este al tuturor și abia când ne va preocupa pe toți putem discuta despre spirit civic în România. Cred că este o eroare fatală să lași loc stângii să confiște manifestările din spațiul public pe absolut toate temele vitale pentru români. Stânga nu pierde nicio ocazie, cu sau fără îndreptățire, să vină cu sloganuri anti-capitaliste și anti-corporatiste pe care nu le provoacă critic nimeni. O prietenă artistă, fără opinii politice și orientare ideologică, remarca spontan cât de stupid este să ai mesaje anti-corporații, fără discernământ. Din păcate, aceasta chiar este problema stângii românești: nu are discernământ. În pofida acestui clivaj intelectual ocupă spațiul public și lansează sistematic mesaje radicale. Dualismul care îi fracturează mesajul din interior nici măcar nu este perceput: organizarea unor proteste ecologiste care se îndreaptă rapid către proteste anti-guvern, anti-stat (am uitat să menționez și grupul anarhiștilor, dar sunt doar câțiva), după masiva demonstrație din ianuarie împotriva guvernului de dreapta este paradoxală, lucru dealtfel remarcat de câțiva care pun sub semnul întrebării legitimitatea leadership-ului acestui protest căci, în ciuda afirmațiilor contrare, există, nimic nu poate fi organizat absolut spontan în România.
Așadar, miza acestor proteste, nu (mai) este doar Roșia Montană, asta a fost doar duminică, eventual luni, când tendința a fost mai hippie cu dansuri și cântece, occupy cu corturi gen Taksim. Acum se tranformă pe zi ce trece în altceva, iar conținutul acestui ”altceva” va fi dat de calitatea celor care participă la aceste proteste, indiferent de opiniile lor politice. Cred că este un moment important în viitorul României, care va marca o cotitură a percepțiilor vis-a-vis de spațiul public, civism, implicare în temele fundamentale care ar trebui să ne intereseze pe toți. Ceea ce vor hipsterii, cei care mi se pare că au dat până acum direcția și tonul acestor zile, împreună cu jurnaliștii independenți din Casa Jurnalistului este un spirit, un entuziasm, o prezență. Ei vor să ocupe, vor să provoace statul și autoritățile să îi audă, să țină cont de prezența lor, să zguduie puțin aroganța și zeflemeaua cu care suntem guvernați fără să crâcnim, fără să reacționăm, fără să ne pese, cu complicitatea unei prese aservite și abrutizate. Lejeritatea cu care guvernanții noștri au oferit beneficii imense unei corporații, prin lege dedicată, denotă că ei conteză enorm pe adormirea românilor, pe pasiunea noastră pentru perne, fotolii și spectacol televizat. Mizează pe faptul că nu se va preocupa nimeni de o lege la limita legii, nu va reacționa nimeni, iar dacă mai apare vreo voce (cum s-a și întâmplat) se pierde în neantul problemelor zilnice cu care sunt asaltați românii, căci doar trăim într-o țară în care este aproape imposibil să te plictisești. Și aici intervin hipsterii cu ”revoluția” lor; pun în ghilimele pentru că ceea ce provoacă ei acum este o revoluție a mentalităților, o schimbare de paradigmă, o trecere de la somn la trezie, de la absență la prezență, iar acest trend are o importanță vitală, în ciuda celor care îi ironizează superior zilele astea. Ei nu caută violența unei ”revoluții” sângeroase împotriva statului, cu excepția anarhiștilor, nebunilor sau idioților, ei caută – și cred că vor găsi, cel puțin, sper! – o stare, un entuziasm, o idee care să anime grupuri diferite de oameni, în ciuda diferențelor ideologice. De aceea, libertarienii și conservatorii absenți zilele acestea din spațiul public greșesc. [ ...]
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
