Societatea civila e framantata de Rosia Montana si de maidanezi, partidele politice la fel. In fapt, pentru a relua o discutie propusa de Cristian Preda, exista ceva mai rau, ori la fel de rau precum cianura chimica, e vorba de cianura morala, de turpitudinea devenita mod de existenta, de dispretul pentru cei pe care pretinzi ca-i reprezinti, de criza reprezentarii in genere, de distrugerea deliberata a increderii, de minciunile transformate in abecedar al vietii politice din Romania de azi. Marxismul de balci se combina cu un kitsch politic ubicuu, zgomotos si aiuritor, fara ca dreapta intelectuala, cu discrete exceptii, sa inteleaga care sunt adevaratele, urgentele sfidari. Intre acestea, mai presus de orice, consolidarea statului de drept.
S-a scris, pe buna dreptate, ca nu a avut loc un proces al comunismului de tip Nürnberg. Marii criminali au fost practic lasati in pace, si-au savurat si, daca mai sunt in viata, continnua sa-si savureze linistiti batranetile. Ion Iliescu, patriarh al comunismului romanesc, trecut, prezent si viitor, exceleaza in tupeu, participa la ceremonia beatificarii uneia din victimele absolute ale regimului pe care, fara onoare dar cu sarg, l-a servit. Ideologul en titre al dictaturii lui Ceausescu, Dumitru Popescu, ofera si el, cand si unde apuca, lectii de comunism “neintinat”.
Cate unul, ca tortionarul Iosif Bistran, moare in somn. Altii, asemeni ultimului sef al Securitatii din Bucuresti, colonelul Gheorghe Goran, respira aerul curat de la Breaza. Instrumentul Visinescu este hiperbolizat drept incarnarea abominatiilor Securitatii. Timp in care, generalul Iulian Vlad este portretizat drept un erou al luptei pentru independenta nationala si nimeni nu-l stinghereste macar cu o floare…
Procesul CPEx s-a limitat la momentul 16-21 decembrie 1989, nu a discutat natura criminala a sistemului, ororile savarsite in numele unei ideologii intemeita pe resentiment social, pe ura de clasa. PCR a disparut, pasamite, fara urma. Securitatea a fost formal desfiintata, renascand imediat sub alte denumiri. Efectele legale ale condamnarii comunismului in decembrie 2006 au fost anemice, atatea cate au fost. In chip ironic, tocmai cei care au sabotat de ani de zile aceste actiuni sunt azi campionii luptei anticomuniste. Inca o data vedem ca nomenclatura este specialista in travestiuri, dedublari si mistificari.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
