Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Pornind de la cazul Visinescu - despre barbaria comunista

de Ioan Stanomir     Contributors.ro
Miercuri, 4 septembrie 2013, 12:30 Actualitate | Opinii


Ioan Stanomir
Foto: Arhiva personala

Prin Alexandru Vişinescu, ca şi prin Alexandru Nicolski sau Gheorghe Enoiu,barbaria comunistă încetează să mai fie doar un concept. Ea capătă un chip, un nume, o identitate socială şi psihologică precisă. Teroarea şi violenţele devin, în fine, localizabile, legate fiind de traiectoria criminală a unui personaj însărcinat de regimul totalitar cu exterminarea inamicilor statului. Apariţia acestui bătrân agresiv şi impenitent pe scările Parchetului General este şi ocazia de a evoca, peste decenii, umbrele celor care au fost asasinaţi sau maltrataţi în închisoarea de la Râmnicu Sărat, de la Ion Mihalache la Ion Diaconescu  sau Corneliu Coposu.  O întreagă generaţie politică care ar fi putut fi aceea a României democratice şi demne a fost lichidată şi înjosită  în acest laborator al tăcerii şi al cruzimii.

În egală măsură, gestul Parchetului, oricât de tardiv,după după douăzeci de ani de ezitări şi de eschive juridice şi politice, trebuie să fie şi punctul de pornire al unui efort de a da un sens, legal, acestor teribile suferinţe şi crime comuniste.  Conceptele din dreptul internaţional penal  şi din cel  penal intern se cer utilizate cu acurateţe, spre a evita situaţiile în care vagul şi imprecizia pot compromite ideea  răspunderii juridice pentru atrocităţile totalitare.

Şi poate că din acest motiv  opţiunea Parchetului de a califica actele lui Alexandru Vişinescu prin apelul la  “genocid” este criticabilă şi  generatoare de dubii.  Indiferent de lectura pe care o dăm Convenţiei Naţiunilor Unite  definind  şi sancţionând genocidul, în forma ei actuală, actele barbare ale lui Alexandru Vişinescu, ca şi ale tuturor celor care au  condus şi administrat penitenciare, nu pot  fi înţelese drept genocid. Şi aceasta de vreme ce în definirea grupurilor ce fac obiectul exterminării Convenţia nu face referire la criteriile social şi politic, esenţiale în mecanismul represiv comunist. Deţinuţii politici de la Râmnicu Sărat  reprezentau o comunitate constituită prin aplicarea unor criterii politice- ei erau duşmani ai poporului în calitate de   opozanţi ai tiraniei şi de fruntaşi ai unor partide politice interzise sub comunism, iar nu ca parte a unui grup etnic sau rasial.

Cazul de la Râmnicu Sărat este unul clasic de exterminare al unei elite politice. Omorurile şi relelele tratamente comise de Vişinescu  pot fi  analizate, în ordine juridică, ca o formă de crimă împotriva umanităţii, în accepţiunea pe care acest concept o are şi în “Convenţia  Naţiunilor Unite pentru declararea ca imprescriptibilă a crimelor  împotriva umanităţii şi genocidului”, Convenţie adoptată în 1968 şi ratificată de RSR în 1969. O aplicare a unui act internaţional acceptat şi de statul român, încă de dinainte de 1989, permite un tip de abordare ce insistă asupra esenţei criminale a acţiunilor luiVişinescu- este vorba de lichidarea deliberată şi  motivată  ideologic a deţinuţilor politici, în timp de pace, prin aplicarea unor tratamente de natură a afecta grav demnitatea umană a întregii omeniri . Invocarea acestei “Convenţii” este cu atât mai importantă   cu cât crimele împotriva umanităţii, ca modalitate de persecuţie politică, pot face obiectul investigării şi trimiterii în judecată indiferent de data şi de locul în care au fost comise. Evitarea prescripţiei, în cazul lui Vişinescu, se poate face prin citarea şi utilizarea acestui text din dreptul internaţional public.


Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















596 vizualizari

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by