Fiecare om decent din lumea in care traim trebuie sa se roage pentru o solutionare pasnica a crizei siriene actuale, fara o interventie armata a puterilor occidentale in acest tinut mlastinos si periculos al Orientului Mijlociu. Nu cred nici in ruptul capului ca Bashar al-Assad a permis sau a dat ordin sa se foloseasca armament chimic. Din doua motive: primul – nu avea nevoie, el reuseste sa castige teren in fata rebelilor si al doilea – el stie ca in cazul folosirii armamentului neconventional el nu mai are scapare! Bashar al-Assad este un criminal, dar nu este prost.

Aliatii occidentali sau zevzecii de politicieni care isi doresc un conflict in Levant trebuie sa inteleaga ca Irakul a fost numai un aperitiv la ce se poate dezvolta acolo. Prima chestiune care trebuie acesti oameni sa se intrebe ar fi: bine, dar pe cine punem in locul lui al-Assad si cum facem o tranzitie acceptabila dupa experientele din Libia si Egipt?

Pentru cititorul neavizat hai sa vedem cine sunt corifeii libertatii si adversarii lui Assad la ora actuala. Rebelii “sirieni” sunt in majoritatea lor grupari islamice radicale de sorginte salafista. Conform informatiilor publicate de surse occidentale, bine cunoscute guvernantilor din UE si SUA, 90% din rebelii sirieni sunt islamici extremisti, multi din ei afiliati sau sustinatori ai al-Qaeda. Peste 40% sunt combatanti veniti din afara Siriei si numai 10% sunt forte de rezistenta civila (si laica) organizati dupa inceperea conflictului. Mai mult decat clar unde o sa ajunga ajutoarele NATO si cine exact o sa beneficieze de aceste ajutoare. Ceea ce vedem este o reluare mult mai dramatica a modelului libian minus o interventie armata activa a fortelor NATO.

Pentru a intelege aceste indemnuri la o interventi sau importiva ei propun sa vedem care sunt interesele diferite in acest conflict sangeros, criminakl si distrugator:

Interesele americane in Siria. SUA nu are interese directe in Siria, influenta Statelor Unite in regiunea care include si Siria s-a depreciat masiv in ultimii doi ani. Istoric, a fost minora in Siria de dupa cel de al Doilea Razboi Mondial. Interesele americane sunt colaterale si sunt legate de mentinerea unei paci in aceasta zona. Marea problema americana este legata de armele de distrugere in masa aflate in mainile regimului de la Damasc. Sirienii au incercat sa echilibreze balanta strategica cu Israelul cu ajutorul catorva sute de focoase chimice (gaz mustar si sarin), care pot fi montate pe rachete de origine Nord-Coreeana. Rusia a refuzat cu insistenta sa permita montarea acestora pe armament balistic de provenienta sovietica si mai tarziu rusa. Probabil ca sirienii au in arsenal si cateva focoase armate cu factori biologici. Aceasta este marea problema a americanilor. Mai mult decat sigur ca folosirea in ultima instanta a acestui arsenal impotriva Israelului poate declansa o riposta nucleara a acestui stat. Alte interese colaterale ar fi prezervarea regimului de la Aman, Beirut si securitatea bazinului Estic al Marii Mediteraniene.

Interesele Chineze in Siria. Si aceste interese pot fi considerate colaterale. Siria nu este o miza pentru China. Iranul este miza secundara, cu o anumita conexiune la situatia din Siria. Miza principala ar fi principiul care ghideaza diplomatia chineza dintotdeauna. China este impotriva oricarui interventionism, oricat ar fi statul respectiv de represiv fata de proprii cetateni. Principiul este de inteles avand in vedere trecutul Chinez si poate si viitorul lui.

Interesele UE in Siria. Interesele UE in Siria sunt in majoritatea lor la nivel declarativ. Siria, fost dominion Francez (impreuna cu Libanul), in perioada interbelica si putin dupa terminarea celui de al Doilea Razboi Mondial se priveste ca factor interesat. O parte din elita siriana este francofona si s-a dezvoltat pe timpul mandatului francez in aceasta tara. Franta se vede ca garant al Libanului si orice schimbare in Siria va influenta dramatic status-quo-ul libanez atat de fragil si complicat. Romania are probabil interese in Siria de natura economica, dar in special bazate pe “schimburile” de populatie incepute de pe timpurile lui Ceausescu si continuate cu multa intensitate in primii ani ai guvernarii lui Ion Iliescu. Probabil dl Priboi le cunoaste mai bine decat mine.

Interesele Iranului in Siria. Interesele Iranului sunt majore poate la nivelul celor rusesti. Pentru Iran, Siria este puntea teritoriala spre acoliti. Din Liban si intr-un fel o legatura la granita cu Israelul. Mai mult decat atat, Siria a fost si este un aliat de nadejde in toate provocarile pe care le-a avut in fata Israelului si un teritoriu strategic in cele pe care le considera esentiale in viitorul apropiat. Statiile de radar si de urmarire electronica de pe Muntele Hermon (partea siriana) le permit accesul la ceea ce se petrece pe teritorul israelian aflat sub acoperirea acestuia.

Interesele Rusiei. Siria este unul din putinele state in Orientul Mijlociu total aservite Rusiei. Dupa o pauza de 10 ani, cand Rusia nu a putut ajuta Siria cu nimic, Putin reinvie politica imperiala si se reintoarce in Orientul Mijlociu cu ajutorul a doi vectori puternici. Primul vector este reprezentat de o populatie rusofona masiva, care a ajuns in Israel (mai mult de un milion si jumatate de cetateni), care isi traieste “viata ruseasca” cu o influenta minora a noii culturi si societati in care traiesc si care intr-un viitor mai indepartat ar putea influenta dramatic societatea isreliana si o eventuala migratie de pe pozitii socio-politice occidentale spre Rusia. Al doilea vector, cel actual, este reprezentat de sporirea masiva a influentei care a intrecut cu mult cea pe care au avut-o guvernele sovietice. Cateva subiecte relevante in aceasta idee:

1. Sfarsitul erei sovietice va insemna o datorie siriana de 14 milarde de USD, datorie acumulata in doua decenii precedente de catre sirieni care nu aveau cum sa o plateasca. In anul 2001, aceasta datorie este practic stearsa, desi in noul contract se vorbeste de stergerea a numai 10 miliarde;

2. In 2008, pe timpul conflictului din Georgia (Sud Osetia), Statele Unite amplaseaza in Polonia 3 baterii anti-rachete de tip Patriot. Rusia trimite in Siria o flotila inzestrata cu arme nucleare pentru a ameninta flancul de Sud-Est al NATO. Aceasta flotila va ramane in Siria pana la inceputul anului 2009. In acelasi an, Rusia incepe lucrarile de renovare si largire a bazei navale de la Tartus, care deserveste de 3 decenii flota rusa din Mediterana.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro