La inceputul seriei mele de articole, care s-au ocupat de evenimentele din “Primavara Araba” asa cum s-au manifestat in Egipt si publicate intre 27 ianuarie 2011 si 27 noiembrie 2011, scriam in primul articol al serialului (Mubarak, ultimul Faraon?), inainte de rasturnarea lui Mubarak:
Egiptul este patria ideologica a islamismului politic secular, reprezentat de Nasser si cel religios, care a a stat la baza radicalismului islamic actual (Hassan al Banna si Sayyed Qutub) – ambele isi au originile in Egipt. Fratia Musulmana (sau Fratii Musulmani – al-ikhwān al-muslimūn) sunt probabil cea mai mare forta politico- religioasa din Egiptul modern. Intr-un conflict politic, dupa o posibila rasturnare a lui Mubarak, au multe sanse sa acapareze puterea politica din aceasta tara, dezastruos pentru regiune si pentru Occident. Opozitia democrata, faramitata si plina de conflicte nu are nici o sansa impotriva curentului religios reprezentat de Fratii Musulmani si de partidele religioase acolite. LINK
Bineinteles ca aceasta “profetie” involuntara si-a gasit implinirea si Egiptul traverseaza astazi, dupa o experienta dureroasa, drumul de la islamismul religios al Fratilor Musulmani la cel politic-secular al lui Nasser reprezentat de Generalul el-Sisi.
Nasserismul ca doctrină politică.
Nasserismul este o ideologie a stângii naționaliste arabe, bazată pe filozofia politica a luiGamal Abdel Nasser, unul dintre cei doi lideri principali ai revoluției egiptene din 1952 și al doilea președinte al Republicii Egipt.
Nasserismul a combinat elemente ale socialismului arab , republicanism, naționalism, anti-imperialism șI creerea unei axe internaționale de ne-aliniere . Între anii 1950 – 1960, Nasserismul a fost printre ideologiile politice cele mai puternice din lumea arabă . Acest lucru a fost proeminent după criza Suezului din 1956 (cunoscut în Egipt ca fiind agresiunea tripartită), rezultatul politic al acestui conflict a fost perceput in lumea araba ca validare a doctrinei și o înfrângere extraordinara a puterilor imperiale occidentale. În timpul Războiului Rece , influența Naserismului a fost resimțita și în alte părți ale Africii , Orientului Mijlociu șI chiar la nivel mondial în toate statele in curs de dezvoltare.
Amploarea înfrângerii arabe în Războiul de Șase Zile din 1967 a degradat grav statutul lui Nasser, și ideologia asociata cu el. Deși ideologia a supraviețuit si dupa moartea lui Nasser în 1970, anumite principii importante ale Nasserismului au fost revizuite sau abandonate în totalitate de către succesorul lui Nasser, Anwar El-Sadat , în ceea ce el a numit ” Revoluția corectiva “, iar mai târziu un fel de deschidere (Infitah) si schimbarea politicilor economice si geopolitice, inclusiv Tratatul de Pace cu Israel si abandonarea aliatului sovetic pentru cel american.
Cine este Generalul Abdel Fattah al-Sisi?
In primul rand este omul puternic al Egiptului la ora aceasta; s-a născut la Cairo, în 1954 şi a absolvit Academia Militară egipteană în 1977. Generalul poseda un MBA de la US Army War College în Pennsylvania si a absolvit de asemenea in Marea Britanie, Royal Joint Services Command and Staff College în 1992. Desi din biografia oficiala reiese ca îi lipseşte experienţa de pe teatre de operatiuni, al-Sisi a comandat o brigata de infanterie motorizata, a fost Comandantul regiunii de Nord a Egiptului (Armata a III-a), iar în timpul lui Mubarak el a avut funcţia de ataşat militar în Arabia Saudită. După ce consiliul militar a preluat puterea în februarie 2011, generalul a fost numit şef al serviciilor secrete ale Egiptului.
După ce Morsi l-a demis personal pe Mareşalul Mohamed Hussein Tantawi, al-Sisi l-a înlocuit ca şef de Stat Major, comandantul general al Armatei şi ministru al Apărării. Dupa aceasta demitere dramatica a lui Tantawi, existau zvonuri despre unele posibile alianţe între Armată şi lideri islamişti, deşi era cunoscută ostilitatea armatei faţă de o asociere cu Fraţii Musulmani.
Dupa tratatul de pace israeliano-egiptean din 1979, majoritatea ofiterilor superiori egipteni au fost scoliti in Statele Unite, care asigură o bună parte din echipamentul militar al Armatei egiptene. Washingtonul asigură anual fonduri de 1,3 miliarde de dolari pentru Armata din Egipt. Pentru majoritatea analistilor, al-Sisi a fost considerat pro-american avand in trecut o relaţie foarte apropiată cu Departamentul Apărarii al SUA.Adevarat? Da, si nu prea!
Cunoscut ca fiind religios (parerea mea, mai mult traditionalist decat religios), al-Sisi a fost acuzat că ar fi apropiat de grupul islamist al lui Morsi, implicit Fratii Musulmani. Pentru cine cunoaste dedesupturile gandirii politice ale multora dintre ofiţerii egipteni la varful cercurilor militare, al-Sisi este şi el un admirator fervent al preşedintelui fondator al Egiptului republican, Gamal Abdel Nasser.
Cred ca ultimul interviu al Generalului al-Sisi pentru cotidianul The Washington Post este concludent (vezi mai jos “Rare interview with Egyptian Gen. Abdel Fatah al-Sissi“), citez din interviu:
“ În primul său interviu de la răsturnarea președintelui Mohamed Morsi luna trecută, “omul forte” al Egiptului a criticat aspru declaratiile SUA, acuzând administrația Obama ca ignora voință populară egipteană și de faptul ca nu ofera sprijin suficient pe fondul amenințărilor cu un război civil.
“I-ati parasit pe egipteni. Le-ati întors spatele egiptenilor, iar ei nu vor uita că in continuare le intoarceti spatele, “, a declarat indignat generalul Abdel Fatah al-Sissi, vorbind de guvernul Statelor Unite” LINK
Nu stiu cat de pro-american este sau a fost al-Sisi, un lucru este clar: sprijinul americanilor si al europenilor are deocamdata oalternativa regionala a unei aliante de interese ciudate (Saudia si dependentele ei in Golf, Israelul si Siria, cel putin la nivel declarativ) dar mai presus de toate se pare ca al-Sisi si-a gasit si un protector politic international in China doritoare de o penetrare cat mai profunda in Africa. Despre asta si altele despre al-Sisi in articolul uramator.
O “Primavara Arabă” de laborator – Obama si Directiva Prezidențială No.11
Rădăcinile schimbarii politice au aparut în primele zile ale lui Obama din biroul Oval din sentimentul că relația Americii cu lumea arabă a fost erodata in cele doua mandate ale Presedintelui Bush. Deși Obama parea ca poate colabora cu liderii autoritari din regiune, în august 2010, el a emis Directiva Prezidențiala numarul 11 (Presidential Study Directive 11), in care cere agențiilor să se pregătească pentru o schimbare radicala in Orientul Mijlociu. Din nefericire, aceasta directiva nu mai exista pe situl ministerului american nici macar la nivel de “classified” Vezi inLinkul alaturat.
Din fericire, aceasta directiva a ajuns in presa adusa in discutie dupa declansarea “Primaverii Arabe” – The New York Times ( 16 februarie 2011 – Secret Report Ordered by Obama Identified Potential Uprisings) siThe Washngton Post (6 martie 2011 –“Obama’s Calculated Gamble”)
Citand acest document, David Ignatius de la WP scrie ”ca exista dovezi de creștere a nemulțumirii cetățenilor impotriva regimurilor din regiune“, și avertizeaza că “regiunea intră într-o perioadă critică de tranziție.” Președintele Obama a cerut consilierilor săi să “gestioneze aceste riscuri prin convingerea oamenilor din Orientul Mijlociu și Africa de Nord de perspectiva treptată, dar reala, de o mai mare deschidere politică și bună guvernare.”
Șase luni mai târziu, demonstrațiile de stradă au produs răsturnarea liderilor autocrați în Tunisia și Egipt si declansarea unui razboi civil in Libia; toti au căutat în zadar sprijin de la Washington. Obama nu a reusit sa-i salveze pe autocrați “pentru că el credea că transformările au fost evoluții pozitive: – Avem un interes principal de stabilitate prin schimbări politice și economice. Status quo-ul nu este stabil” a explicat Ben Rhodes, un consilier adjunct de securitate națională. Doamne, Dumnezeule ce imbecilitate sinistra!
Ca sa inchid acest prim articol din cele trei programate, nu pot sa nu mentionez o propozitie finala a acestui reprezentant al unei administratii, care in politica externa nu numai ca nu a realizat nimic, ci a provocat pagube pentru foarte mult timp, poate pentru totdeauna:
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
