Redactat de @Clemy
Afacerea Zimmerman, sau cazul Florida vs George Zimmerman, nu este o simpla drama judiciara ci reprezinta exemplul classic al ingerintei politicului intr-un caz care nu ar fi trebuit sa ajunga, conform legilor americane, niciodata in fata juratilor. De asemenea, cazul demonstreaza cum o presa avida de a inainta o agenda politica poate incerca sa influenteze o actiune judiciara. Cazul Zimmerman a pus fata in fata doua fatete ale Americii contemporane: pe de o parte presa, elitele liberale si leadershipul populatiei de culoare, de cealalta parte populatia care priveste cu suspiciune intruziunea guvernului federal in viata de zi de zi, crede in Constitutie si in dreptul la aparare. Avem de a face cu o falie ideologica.
Totul a inceput in 26 ianuare 2012 cand George Zimmerman (pe care presa s-a grabit sa-l eticheteze alb desi este pe jumatate peruan, deci Hispanic) l-a impuscat in legitima aparare pe adolescentul de culoare Trevon (Trayvon) Martin. Chemata la fata locului dupa incident politia locala a decis ca nu exista dovezi ptr a deschide un dosar penal impotriva lui George Zimmerman. Acesta este momentul in care intra in scena avocatul pentru drepturile omului, Benjamin Crump, angajat sau doar recomandat mamei adolescentului ucis, Sybrirna Fulton. Ca urmare a eforturilor acestuia cazul intra in atentia mediei nationale. Urmatorul pas in inflamarea opiniei publice l-a facut postul de televiziune NBC care a dat publicitatii inregistrarea unei convorbiri intre George Zimmerman si operatorul politiei locale, inregistrare din care jurnalistii NBC au taiat o parte extreme de importanta, astfel incat George Zimmerman a aparut ca un personaj care il urmarea pe Trevon Martin ptr ca acesta era negru. Acesta a fost momentul in care lideri ca Al Sharpton, Jesse Jackson jr si diversi congresmani democrati de culoare au inceput sa ceara redeschiderea dosarului iar intrarea in scena a presedintelui Obama, care a declarat public ca daca ar fi avut un fiu acesta ar fi semanat cu Trevon Martin, nu a facut decat sa arunce gaz pe foc. Atat media cat si liderii politici au batut toba asupra “rasismului” lui George Zimmerman iar presa si diversii ganditori de esenta liberal stangista au vazut in acuzarea lui George Zimmerman ocazia de a readuce in atentie, intr-un an electoral, vechea mantra a rasismului original al omului alb impotriva oamenilor de culoare.
Conform acestei mantre orice alb este un rasist innascut care poarta pacatul original de a fi reprezentantul unei categorii sociale care candva, acum peste 150 de ani, a acceptat sclavagismul. Aceeasi mantra politica vede in omul de culoare o victima perpetua atat a sistemului juridic American in general, cat si a omului alb, violent prin definitie si rasist. In plus, dreptul de a purta arma este vazut de aceleasi elite ca un atavism barbar care nu isi are rostul intr-o lume civilizata, integrata rasial si corecta din punct de vedere politic. Negrii (African Americans sau americanii de origine Africana, urmasii sclavilor) compun aproximativ 12-13% din populatia SUA si reprezinta un bloc electoral important ptr Partidul Democrat. 2012 a fost un an electoral iar presedintele Obama avea nevoie de toate voturile acestui bloc electoral atat pe plan national cat si in Florida. Afacerea Zimmerman nu a facut decat sa mareasca entuziasmul acestei electoral al acestei populatii. Liderii comunitatii de culoare au vazut in aceasta afacere o oportunitate de a-si intari pozitia intr-un moment in care aceasta era criticata chiar din interiorul comunitatii.
Le-a fost mult mai usor acestor lideri sa vorbeasca despre victima nevinovata a violentei omului alb decat sa admita ca peste 70% din victimele de culoare au fost ucise de fratii lor de culoare, ca peste 50% din adolescentii de culoare nu reusesc sa termine liceul, ca saracia si criminalitatea in interiorul comunitatilor de culoare sunt rampante si ca un barbat de culoare are peste 50% sanse sa nu atinga varsta de 35 de ani si peste 45% sanse sa isi petreaca restul vietii in inchisoare. Vanturand imaginea nedreptatilor din trecut acesti lideri au vazut in acest caz metoda perfecta de a reantari toate stereotipurile care domina cultura populatiei de culoare referitoare la autoritati si, mai ales, neincrederea in sistemul de justitie.
Presedintele Obama nu a fost singurul interest de beneficiile politice ale acestei afaceri. Procurorul desemnat sa redeschida cazul, Angela Corey, l-a acuzat pe George Zimmerman de omucidere cu sase zile inainte de alegerile care urmau sa o reconfirme ca procurer sef.
Desfasurarea procesului a demonstrat insa (cu dovezi greu de combatut si cu marturii solide) ca George Zimmerman avea tot dreptul sa se apere si sa-l impuste pe Trevon Martin in momentul in care acesta il izbea cu capul de trotuar iar 48% din cetatenii americani contactati de un institute de sondare a opiniei publice (Rassmunsen) se declara de accord cu achitarea acestuia.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
