Ca in fiecare an, am fost unul dintre participantii festivalului din Garana – Semenic, un festival devenit international de ceva timp, cu artisti consacrati si care strange lume faina din Romania si nu numai. Luni, spre seara, cand coboram cu masina de la munte, doi tineri faceau autostopul in Valiug spre Resita. Am oprit si i-am luat. Dupa ce asteptasera ceva timp, erau bucurosi ca am oprit si am inceput sa conversam…erau din Germania: ambii jurnalisti. Dupa primele 20 de minute am realizat cat de precara e germana pe care o folosesc si am preferat sa trecem la engleza. Mi-au povestit ce au facut pe la Jazz, ce artisti le-au placut, ce frumoase sunt privelistile de la Garana-Brebu-Trei Ape. Se indreptau spre Vama Veche, pentru ca apoi sa mearga la bulgari. Faceau un fel de road trip in Estul Europei si erau curiosi sa descopere persoane, obiceiuri, traditii, situatii. Am vorbit si despre jurnalismul european vs jurnalismul american si despre faptul ca exista prea putini „povestitori” in Europa.
Mi-au povestit cat de greu le este financiar si ca nu gasesc un job potrivit. Desi pana atunci discutia avusese alt registru, am trecut direct la politica si la dezvoltare economica. Am inceput sa le explic despre situatia din Estul Europei, despre similitudinile care exista, insa si deosebirile provenite din cultura si istorie, apoi am trecut la Romania, nivel macro, sfarsind a le explica situatia de la nivel regional. Nu intelegeam cum niste tineri de varsta mea, din Germania, se plang de politicienii lor si de modul de guvernare al acestora. Germania e motorul Europei, economia Europei e dusa in spate de Germania, Germania contribuie cel mai mult la bugetul UE, de ce s-ar plange de tara lor? Din punctul lor de vedere, Germania a crescut deoarece a exploatat resursele altor tari. Eu ma gandeam, „ce ne-am bucura si noi sa fim exploatati de nemti, nu?” Insa la ultima intalnire dintre prim-ministrul roman si investitorii germani s-au pus trei conditii daca va mai amintiti: 1. lipsa infrastructurii 2. coruptia si birocratia 3. datoria de 100 de milioane.
Deci, prietenii mei germani se plangeau de politicienii lor, de ceea ce se intampla in Europa (Spania, Grecia, Turcia) si sustineau ca tinerii trebuie sa ia atidudine si sa sanctioneze politicianul cu miscari de strada si proteste. Noi de ce nu iesim in strada m-au intrebat?…pentru ca noi suntem ca si ciobanul din Miorita i-am replicat, explicandu-i in 2-3 fraze balada nationala. Si pentru ca la noi exista o vorba in popor legata de politicanul X: „ Sa fure dom’le, dar sa faca ceva si pentru noi!”
Ajunsesem in Resita si erau uimiti de numarul mare de biserici, „We need more churches than hospitals” le-am replicat ironic. I-am dus direct la gara, i-am ajutat la cumpararea biletelor pana la Bucuresti, si unul dintre ei mi-a spus ca vrea sa faca un interviu, pentru radioul din Berlin la care lucra. Am acceptat, si in timp ce el isi pregatea aparatul, unul destul de vechi, celalalt a preferat sa descopere putin din orasul in care a aterizat.
Pregatit de o conversatie cu el, mi-am aprins o tigare si prima intrebare a fost legata de Resita si de zona. De ce nu mai avem industrie? De ce se taie copacii din zona? De ce nu ne dezvoltam?
Erau asa multe de spus. I-am explicat ca ceea ce se intampla in Resita, s-a intamplat in oricare centru industrial din Romania, din 89 incoace. Management prost, clientela politica, fosti securisti care s-au imbogatit furand de la stat. I-am explicat si ca probabil ce se producea (otel) devenise cu timpul un produs perimat datorita inovatiilor technologice. Insa nu pot sa cred ca o uzina care a functionat 300 de ani sa dispara in 20. Este meritul clasei politice si faptului ca dupa 20 de ani, noi gandim si actionam la fel ca si inainte de 89. Copacii…trebuie sa se taie, insa cei care sunt batrani…dar cine mai verifica care copaci se taie? Primarul X sau Y merge mana in mana cu Directia Silvica astfel cine sa supervizeze taierea copacilor din varful muntelui. Si culmea, Resita are un primar, care este la al doilea mandat si a fost inainte director la Directia Silvica. Cat despre dezvoltare, i-am spus ca o asemenea zona ar putea avea doua modalitati: turism sau investitori straini. Turismul are mici initiative ca festivalul de Jazz, insa la investitii suntem praf. De ce? Din cauza spagii!! N-a inteles ce e spaga: „bribe” i-am zis care e o meteahna inradacinata in societate si de care scapam greu. I-am dat exemplul zonei din judetul Timis, despre care am mai scris, si i-a zis ca se poate dezvolta orice zona, daca exista vointa din partea celor care o conduc.
Din timp in timp, cate o locomotiva vuia si trebuia sa ma opresc. Oamenii, treceau mirati si se uitau. 2 politai mancau seminte, si ne dadeau ochiade, insa nu au indraznit sa ne deranjeze. Ma simteam ca si in gara lui Doiaru din California Dreamin’. Totusi nu prea des se intalnesc in gara din Resita, doua personaje care vorbesc engleza, unul dintre acestia avand si un ditamai microfonul.
Continuam cu nivelul national….Dar ce se intampla cu Romania?
I-am spus ca exact ce se intampla la nivel local sau regional este si la nivel national, insa aici e vorba despre interese mai mari, despre influente mai mari si despre sume mai mari. Tineri ca mine, i-am spus, au impresia ca in Romania nu s-a schimbat nimic, de la 89 incoace. Atunci a murit Ceausescu, insa toate nivele si structurile administrative sau politice au continuat sa functioneze exact cu aceasi oameni, ba mai mult cei care aveau „INFORMATIA”, adica cei din Securitate, au stiut „ce sa faca” si „cum sa se miste”. De aceea avem acum in top 300 milionari, peste 80 de fosti securisti. I-am explicat de documentarul lui Alexandru Solomon si i l-am recomandat. Deci practic tara a functionat cu aceasi oameni, era si greu sa gasesti altii. Pentru schimbarea mentalitatii unei societati, 20 de ani e prea putin iar schimbarile se intind pe o perioada lunga.
