Analiza de față trage un semnal de alarmă asupra situației periculoase în care se află România în perspectiva viitoarei perioade financiare 2014-2020. În prima parte am vorbit despre avertizările Comisiei Europene privind blocarea unor PO (POST și POSCCE), și asta după puținul timp de când Bruxellul a reluat plățile spre București. Tot în prima parte am vorbit și despre lipsa de lobby la Bruxelles și despre cum a fost afectată capacitatea de absorbție a fondurilor europene, prin nivelul scăzut de vizibilitate al României în capitala Europei. Continuăm cu regionalizarea și procesul de “reformă al administrației” care este anunțat de regionalizare.
Regionalizare si reforma administrației
De performanță este nevoie și în rândul administrației, principalul beneficiar al fondurilor europene. De pe site-ul Ministerului Dezvoltarii Regionale înțelegem că procesul de regionalizare va aduce o reformă a administrației publice prin simplificarea birocrației, sub genericul “servicii mai aproape de cetățean”. Însă problema României de până acum a fost managementul administrației publice și slaba capacitate administrativă de a atrage fonduri europene. Când vorbim despre absorbția de fonduri europene, putem spune că regionalizarea nu poate schimba competitivitatea administrației și nivelul performanței. E o formă fără fond. Aceleași structuri vor rămâne: consiliul local, consiliul județean, însă va apărea o a treia structură, consiliul regional. E adevărat, o parte din atribuții vor reveni regiunilor (nu se știe încă clar care) însă, în continuare, Ministerele de resort vor superviza probabil activitatea regiunilor. Și atunci ne întrebăm cum va funcționa mai eficient administrația locală, județeană, regională și națională? Ce mecanisme noi vor fi create pentru a stimula competitivitatea administrației publice și pentru a atrage mai multe fonduri europene?
În ceea ce privește dezbaterile publice privind procesul de regionalizare, ca participant direct, nu pot spune decât că sunt simple ședințe de partid, ale alianței de la guvernare, în care se dezbat probleme administrative ale primarilor sau președinților de Consilii Județene, fără a se discuta concret despre procesul de regionalizare. În cadrul dezbaterii de la Timișoara, o ipoteză halucinantă a fost lansată de unul dintre participanți, Corneliu Berari, expert în procesul de dezvoltare regională: o comunicare între Minister si Eurostat, privind posibilitatea unor schimbări a regiunilor NUTS II, în urma procesului de consultare din România, a primit un răspuns negativ “numărul și configurația unităților NUTS II (regiunile) trebuie să rămână neschimbate dacă România nu vrea să suporte penalități…schimbarea configurării regiunilor poate da peste cap tot efortul de planificare și de evidență statistică din instituțiile europene”, deci „regionalizarea cu tot ce s-a făcut în ultima vreme, ”dezbaterile” din teritoriu și activitatea CONREG de ”fundamentare a regionalizării”, nu este altceva decât o campanie de manipulare a opiniei publice”.
Când se vorbește despre reforma administrativă nu se ia in calcul deloc o reformă a unităților administrativ-teritoriale neperformante (sate, comune, orașe), cel puțin așa a declarat domnul vicepremier Dragnea, în cadrul dezbaterii privind regionalizarea, de la Timișoara. În acest context, o altă știre mi-a atras atentia: Aninoasa este primul oraș din România care dă faliment: „Gradul de îndatorare al Primăriei Aninoasa se apropie de 150%. Valoarea datoriilor, inclusiv un credit bancar, se ridică la 5,7 milioane de lei, în condiţiile în care bugetul local pe acest an a fost stabilit la 4,2 milioane de lei”, a declarat viceprimarul localităţii, Adrian Albescu.”
Președintele Traian Băsescu declara că procesul de regionalizare va fi o catastrofă și că a început invers, de la centru înspre regiuni, și nu de jos în sus: „Eu aș fi făcut regionalizarea plecând de la comune….Primul lucru care trebuie făcut e un proces de comasare și făcut un proces de viabilizare a fiecărei comune pentru a vedea care este capabilă să se susțină singură….apoi aș fi făcut reorganizarea descentralizatelor” și tot el declara că nu întelege de ce este această grabă: „ Probabil trebuie sa mai promită niște posturi membrilor de partid. Se va ajunge în acest mod la o suprapunere a atribuțiilor”.
Conform Business Magazin „o treime dintre comunele din România – adică aproape 1.000 de unităţi administrative din totalul celor 2.861 de comune din România – se află în pragul falimentului, nu doar pentru că toate au luat credite şi nu le mai pot returna, ci pentru că nu mai au venituri şi nu mai au bani să funcţioneze – de fapt, unele nu mai au bani nici pentru salariile angajaţilor.”
Conform unui policy brief al SAR, numărul unităților NUTS I (municipalități) era de 3.180, România aflându-se în topul european alături de Franța, Germania sau Spania. Această segmentare administrativă a dus la o slabă capacitate de atragere de fonduri europene şi la o creştere a alocărilor clientelare de fonduri pentru investitițiile guvernamentale către administrațiile locale. Un studiu al Institutului de Politici Publice (IPP), menționa că doar 10% din localităţile din România îşi permit astăzi să acopere integral, din venituri proprii (impozite şi taxe locale), cheltuielile de funcționare. De asemenea, IPP susține că în sistemul politic și administrativ din România se cultivă o dependență financiară a localităților față de aparatul și resursele centrale. Nici un guvern nu a fost dispus să își asume o decizie de eficientizare a costurilor publice prin renunțarea la transferurile, pe diferite canale netransparente, banilor publici.
Menționam într-un articol că în Românianu mai contează atât de mult calităţile manageriale ale unui primar de exemplu, ci dacă se află în partidul aflat la guvernare. Slaba competitivitate a administrației publice locale și regionale, coroborată cu incapacitatea de atragere a investiţiilor străine şi lipsa infrastructurii, însă şi a activităţilor preponderente din agricultură au dus la slaba absorbție a fondurilor europene de către majoritatea județelor din România, (e.g. Vaslui, Botosani, Teleorman, Caraș-Severin) și a crescut nivelul disparităților economice cu 36% în ultimii opt ani.
Practic, regionalizarea, așa cum se creionează în prezent, nu va aduce schimbări de fond în evoluția competitivității administrației publice, ci doar de suprafață, prin înființarea acelor Consilii Regionale. Probabil regionalizarea nu va aduce cu ea soluții care să rezolve problemele de fond din sistem: nevoia de resurse umane competitive (beneficiari și administrație), nevoia unei reforme administrativ-teritoriale, stimularea competitivității administrației publice, stabilirea unor nevoi de dezvoltare reale, precum și îmbunătățirea sistemului de control și management al fondurilor europene.
După cum spunea și rectorul SNSPA, cauza absorbției reduse în materie de fonduri europene pentru perioada 2007-2013 nu a fost absența regiunilor ci: “lipsa unei strategii de atragere/ de antrenare a tuturor resurselor financiare și non-financiare dintr-o societate; lipsa culturii și a practicilor de management de proiect în mediul public și în mediul privat; incapacitatea de a menține specialiștii în administrația publică.” Pe lângă acestea, eu am mai adăugat în analizele din trecut că legislația slabă, comunicarea neperformantă între ministere și OI-uri, politizarea și corupția excesivă din cadrul fondurilor europene și slaba reprezentare a României la Bruxelles au dus la aceste rezultate slabe. Şansele sunt mari ca acești factori să se repete și pentru viitoarea perioadă financiară, asta din cauză că există deja semnale din partea Comisiei Europene în acest sens: declanșarea unor avize privind procedurile de infringement pentru nerespectarea procesului de achiziții publice în cadrul POST și blocarea POSCCE. De asemenea, Bruxelles-ul a trimis o scrisoare în martie 2013 către Ministerul Fondurilor Europene: ”Propunerea făcută de guvernul României nu întrunește încă minimele condiții de calitate și credibilitate pentru a permite un dialog informal eficient privind viitoarele documente de programare”. Toate aceste semnale de la Bruxelles pot atârna greu în ceea ce privește viitorul absorbției fondurilor europene.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
