A trecut un an de la tentativa esuata de lovitura de stat din Romania. Am scris atunci zilnic, aici pe “Contributors” si in “Evenimentul Zilei”, ceea ce credeam. Pe 3 iulie nu era catusi de putin clar cum se vor termina lucrurile. Pucistii il acuzau pe Traian Basescu de “cezarism”, in fapt ei pregateau instaurarea unui regim bonapartist-mafiot. Au urmat saptamanile unei nevroze nationale, istericalele presedintelui-interimar, tantos si bataios ca un cocos, minciunile in serie ale premierului plagiator, complice la ofensiva impotriva legii. Presiunile externe si verticalitatea majoritatii judecatorilor din Curtea Constitutionala au dejucat planurile pucistilor. Institutiile statului de drept au rezistat asaltului declansat de organizatorii a ceea ce Dan Tapalaga a diagnosticat corect drept revolutia borfasilor. Nu cred ca Dan Voiculescu, Crin Antonescu si Ion Iliescu regreta jocul iresponsabil din iulie 2012. Ma intreb ce gandeste azi Victor Ponta. A inteles oare ca nu poti sa faci parte din NATO si UE atunci cand batjocoresti statul de drept? Ca nu poti pretinde ca respecti clubul european si sa practici, in acelasi timp, metodele din Belarus. In pofida propagandei useliste, este limpede ca lupta nu s-a dat pentru supravietuirea politica a lui Traian Basescu, ci pentru salvarea statului de drept.
Public mai jos articolul meu aparut pe “Contributors” in acea zi halucinanta cand tot ce parea normal si previzibil devenise anormal si imprevizibil.
Welcome to Minsk, Romania: Pontocratia si bonapartismul cu chip securisto-utecist
Iata ca profetiile cele mai sumbre au ajuns a se implini. Garantiile constitutionale sunt puse sub semnul intrebarii, legile tarii sunt palmuite, identificarea plagiatului este bagatelizata impertinent drept “atac la persoana” si cate altele. “Poznele” intiale au devenit actiuni bezmetice. Bascaul din primele zile a devenit atac concertatat impotriva statului de drept. Se stie ce-a declarat Crin Antonescu despre ziaristii de la “EvZ”. Candidatul prezidential al USL a recidivat in repetate randuri, este limpede ca vocile independente il scot din sarite. A anuntat public ce are de gand sa intreprinda pentru a pune botnita criticilor sai. Mi-e teama ca in zilele ce urmeaza vom vedea agresiuni fatise impotriva mediilor independente de informare.
La capitolul acesta, al dispretului desavarsit pentru libertatea de exprimare, Antonescu se intelege perfect cu partenerii uslasi (ori, ma rog, uselisti). Crin Antonescu, patron din umbra, alaturi de Iliescu si Voiculescu, al guvernului Ponta, este animat exclusiv de neputinta, ambitie si ura. “EvZ”, “Hotnews”, ”Adevarul”, “Romania Libera” i-au stat si ii stau in gat, s-au scris acolo lucruri pe care narcisistul personaj nu le poate digera si tolera. Nu subestimez nicicum amenintarile proferate de Antonescu. Ceea ce vor reusi uslasii sa creeze nu este altceva decat o situatie penibila si stingheritoare pentru Romania care, sub guvernul Ponta, adica guvernul Vacaroiu redux, seamana tot mai mult nu atat cu Mexicul, cat cu Belarus. Ori, cum scria un cititor pe “Contributors”, cu Zimbabwe si Uganda.
Iliescu, Antonescu, Felix, Nastase, turnatorul Balaceanu-Stolnici, “senior liberal”, Rosca-Stanescu (alt personaj imaculat), numai “oameni cinstiti si curati”, infratiti cu de-alde Bondrea si alti caizi. Nu-ti trebuie prea multa intuitie politologica spre a observa revenirea si revansa sistemului ticalosit. Celor care imi atrag atentia ca lovitura parlamentara este parlamentara (ce descoperire, indeed, demna de domnul de La Palisse!), le sugerez sa faca putin apel la istorie. S-a intamplat, uneori cu consecinte catastrofale, ca democratiile sa piara pe limba lor, adica parlamentara, prin alegeri libere si jocuri politice iresponsabile. La sase ani de la trecerea in lumea celor drepti a lui Jean-Francois Revel, ar merita recitita cartea sa clasica, diagnostic si averitsment, “Comment les democraties perissent”.
