Deși prevăzut în Constituție, Consiliul Legislativ este o instituție aproape absentă în mass-media. Încerc să-mi amintesc când a fost ultima dată când a fost subiectul unei știri, de fapt, și nu reușesc. Motivul pentru acest dezinteres mediatic e unul simplu și imediat: consiliul cu pricina are un rol tehnic și în interiorul parlamentului. Avizează proiectele de legi, semnalând dacă au probleme de redactare, de conformitate cu constituția sau de coerență cu restul legislației în vigoare. Altfel spus, avizele sale nu au caracter politic, nu analizează un proiect de lege din prisma oportunității, nu comentează în orice fel dacă e bun sau rău. Doar dacă textul e corect sau incorect formulat. Iar avizele sunt consulative. O ”rotiță” din mecanismul parlamentar, un organism care nu decide ci consiliază pe motive strict tehnice nu e deloc genul de instituție care să provoace interes public.
Și totuși, în mod excepțional, un aviz a ajuns știre majoră de presă. Da, Comisia lui Crin Antonescu a reușit să aducă acest Consiliu anodin în prim-plan mediatic: aflăm că avizarea proiectului de lege privind revizuirea constituției le-a luat consilierilor de-acolo 33 (treizeci și trei!) de pagini de observații și critici. Greșeli gramaticale, formulări confuze, formulări nelalocul lor, menite fie unui preambul fie unor legi obișnuite, formulări contradictorii sau neconstituționale. 33 de pagini de critică, repet, fără vreun fel de caracter politic. Proiectul de revizuire va ajunge și în fața Comisiei de la Veneția și a Curții Constituționale, ne putem deja închipui care va fi rezultatul.
Sigur, e la fel de previzibil că Antonescu, Dragnea &co. vor merge înainte în ciuda acestor avize. La fel de previzibil este că, în aceste condiții, Curtea Constituțională poate declara proiectul neconstituțional, după ce iese din Parlament, decizie care n-ar fi consultativă. În replică, un senator liberal (S-R Stănescu) a sugerat deja că în loc de revizuire ar trebui făcută o nouă Constituție care să scape astfel de cenzura Curții. Ar fi un finis coronat opus, dacă măsura operei este dată de iresponsabilitate.
