”Să fii jurnalist în 2013 este mai periculos decât oricând. În afara amenințărilor curente ca agresiunea, crima sau riscul corespondenței de război, acum am devenit ținte online pentru agențiile de informații….În zilele noastre nu doar jurnaliștii care lucrează sub regimuri represive au a se teme. Guverne aparent democratice exercită tot mai mult mult control prin Internet asupra celor care îl utilizează…Iar jurnaliștii sunt primii vizați…”, așa își începe jurnalistul britanic Alan Pearce ghidul pentru siguranța jurnaliștilor din mediul digital. Prezentat la al 28-lea Congres al Federației Internaționale a Jurnaliștilor în iunie la Dublin sub titlul original Deep Web for Journalists, ghidul explică de ce-ar trebui jurnaliștii să-și securizeze comunicarea și cum să o facă. Autorul pleacă de la o îngrijorătoare constatare empirică: Internetul a devenit un gigant de informații neindexate. Singur Google înmagazinează peste 15 miliarde de pagini. Mai mult, controversatul Centru de Date din Utah va fi capabil în viitorul apropiat să capteze întreaga comunicare globală, de la cea mai inofensivă taxă de parcare până la e-mailuri private, convorbiri pe mobil, tranferuri bancare complexe. Se știe, cine are cheia comunicării, are și puterea.
Ignoranța îi face pe cei care lucrează în mass-media să își bage singuri mortul în casă prin acceptarea unor gratuități aparent inofensive sau prin absența oricăror securizări, tot așa cum cei care știu își pot ascunde identitatea și pot scăpa nesupravegheați. ”Nimeni nu te cunoaște mai bine decât computerul tău”, spune Pearce, indicând soluțiile Deep Web care evită tot ce motoarele de căutare convenționale pot găsi. De exemplu Tor este o platformă a anonimatului perfect, cu e-mail, chat, rețele de socializare, forumuri, bloguri, dar și una a gangsterilor, a traficanților de droguri sau a ucigașilor de profesie. De aici și riscul ca Deep Web să piardă din credibilitate și să capete o reputație proastă, cum recunoaște și autorul.
Se cere pusă întrebarea de ce ar vrea să acționeze jurnaliștii în aceeași manieră secretă ca serviciile de informații, când rolul mass-media este tocmai de a dezvălui, în interes public, secrete ? E un joc absurd de-a ”ascunselea”? Poate fi. Dar într-o lume a interconexiunilor, investigația de presă, publicarea unor informații ocultate de guverne, de purtătorii însemnelor puterii, de corporații etc. poate să strice multe jocuri. De aici și interesul de a-i monitoriza pe jurnaliști. Și mai departe, de a-i pune pe piste greșite, de a-i manipula, de a-i folosi. Prudența se impune în mediul virtual. Ghidul dă sfaturi practice de securizare a comunicării de orice fel, de la simplul e-mail, la chat, FB sau Twitter, și pâna la convorbirile private pe smartphone, Messenger sau Skype, cu ajutorul unor setări și a unor softuri alternative care pot fi descărcate gratuit. De pildă, se recomandă pentru cei care au ca browser Mozilla Firefox să utilizeze KeeFox pentru managementul passwordului.
”Pune-ți o mască!”, îi îndeamnă ghidul pe jurnaliștii care vor să caute nestingheriți și anonimi diverse date pe Internet. Există facilități ca AllNetTools și Guardster care ascund indentitățile și șterg urmele. Astfel de soluții se găsesc cu duiumul în Deep Web, așa încât presa să poată comunica și cu disidenții, cu exclușii, cu cei persecutați politic etc. Dealtfel, mărturisirile fondatorilor Wikileaks – spaima guvernelor și a serviciilor de informații -, arată că ”hacktiviștii” au profitat de neglijențele securizării instituționale, bazându-se pe cunoștințele lor excepționale în materie de computere. Tot ei au semnalat cât de naiv și necalificat folosesc jurnaliștii Internetul, neoferind niciun fel de garanții de confidențialitate surselor de la care obțin informații. Alan Pearce, jurnalistul londonez cu o experiență de peste 30 de ani la publicații prestigioase ca Time Magazine, The Times, Sunday Times, Sunday Telegraph sau corespondent în Afganistan pentru BBC e convins ca autor al ghidului că toți jurnaliștii trebuie să se califice, să fie pregătiți pentru a face față riscurilor lumii virtuale. Până la urmă calitatea democrației ține și de vigilența lor.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
