Raportul Final al Forumului Constitutional 2013 merita o citire atenta si o analiza pe masura importantei procesului de reforma constitutionala.
Se cuvine in primul rand discutata natura propunerilor Raportului Final. Autorii acestuia precizeaza ca Raportul este o sinteza a propunerilor primite. Ca sinteza, se pune, in primul rand, problema reprezentativitatii (cum a fost organizat procesul de consultare, cate propuneri au fost primite, cine au fost autorii si care este calitatea acestora etc.). In al doilea rand, se ridica problema de substanta a sintezelor/propunerilor din Raport. Desi propunerile primite au fost contradictorii, propunerile finale ale Raportului au o coerenta evidenta. In comentariul de azi discut carentele majore de reprezentativitate ale procesului de consultare in vederea elaborarii Raportului. In urmatoarele interventii voi discuta propunerile de substanta ale Raportului. Aceste propuneri materiale sunt importante, indiferent cat sunt sau nu sunt de reprezentative.
Trebuie inceput, insa, cu o discutie a reprezentativitatii, tocmai pentru a intelege ca autoritatea Raportului nu se poate baza pe argumentul ca aceste propuneri reprezinta cetatenii romani sau societatea civila.
Este evident ca Forumul nu a reusit sa organizeze un proces de consultare larga a populatiei. Nu am motive sa cred ca autorii Raportului nu au resimtit aceasta realitate ca pe un esec. In Introducerea la Raport, este descris rolul Forumului ca “parteneriatul dintre societatea civila si Parlament”. Tocmai acest parteneriat distinge, in opinia autorilor, procesul de reforma constitutionala din Romania fata de procesul mult criticat din Ungaria sau de cel din Islanda. In realitate, si din nefericire, este evident ca procesul de consultare anticipat de Forumul Constitutional nu a avut succes.
Cifrele spun tot. Consultarile Forumului nu au fost suficient de largi pentru a fi reprezentative. Forumul a primit doar 550 de chestionare de la (doar unii) dintre participantii la (doar cateva) dintre evenimentele organizate in tara, in mare parte in intervalul 10 aprilie-10 mai 2013 (vezi Raport Final, pagina 51). In plus, pe platforma de Internet a Forumului – care merita laudata – au fost primite in jur de 400 de propuneri de revizuire a Constitutiei (calitatea lor se poate vedea in Anexa Raportului). Indiferent de transparenta acestui proces, cand avem in vedere populatia Romaniei si importanta procesului constitutional, aceste numere sunt extrem de mici – intr-un cuvant, nereprezentative.
In plus, Forumul s-a bazat pe doua sondaj de opinie, organizate de INCOSOP si IRES. Este greu de inteles rolul acestor sondaje in momentul actual al procesului de reforma constitutionala. Ele sunt relevante dupa o dezbatere publica despre modificarea Constitutiei, nu inainte de o asemenea dezbatere. Opinia publica fluctueaza – si, dupa cum se citeste in raport, a fluctuat seminificativ in ce priveste probleme institutionale esentiale (vezi paginile 118-119 din Raport). Tocmai din acest motiv, in democratiile avansate, o constitutie se considera adoptata sau modificata doar dupa supunerea la un referendum care certifica sustinerea din partea unei majoritati stabile.
Faptul ca lucrarile Comisiei parlamentare nu sunt publice face imposibila confirmarea faptului ca aceasta Comisie va supune la vot toate propunerile prezentate in Raportul Forumului (vezi pagina 10 din Raport).
In fine, nu trebuie uitat ca dezbaterea in cadrul Forumului nu s-a desfasurat pe marginea unui proiect de revizuire concret. Din acest motiv, spre exemplu, consultarea cu expertii Comisiei de la Venetia nu aduce nimic concret sau folositor – fara o propunere concreta, comentariile expertilor internationali sunt academice, generale si pur teoretice.
O concluzie privind influenta Forumului nu va fi posibila decat dupa ce vedem textul proiectului Comisiei parlamentare. Este cel mai probabil ca parlamentarii vor ignora propunerile Forumului contrare viziunii politice a majoritatii membrilor Comisiei parlamentare, si le vor adopta pe acelea pe care le considera neesentiale (precum modificari din domeniul drepturilor fundamentale, ale relatiei dintre dreptul intern si dreptul international etc.)
Concluzia este ingrijoratoare. Neprezentativitatea consultarilor din cadrul Forumului, inexistenta unui proiect de reforma ca baza a dezbaterii publice, natura secreta a lucrarilor Comisiei parlamentare si nesupunerea proiectului final al Comisiei parlamentare unei dezbateri publice largi, cu posibilitatea introducerii de amendamente – toate aceste elemente fac ca reforma din Romania sa semene cu cea din Ungaria, pe care Raportul Forumului o critica cu argumente bine intemeiate (vezi pagina 8 din Raport).
Limitele reprezentativitatii sunt evidente in contextul propunerilor privind alegerea Presedintelui Romaniei. Aceste limite sunt asumate expres de expertii Raportului, care, pe buna dreptate, date fiind carentele procesului de consultare, au fost mai interesati de coerenta propunerilor decat de reprezentativitatea acestora. Exista, spre exemplu, o contradictie fundamentala intre, pe de o parte, preferinta coplesitoare (82%, vezi pagina 121 din Raport) a electoratului roman pentru alegerea directa a Presedintelui si, pe de alta parte, recomandarea Raportului ca presedintele sa fie ales de catre Parlament (paginile 121-123 din Raport). Alegerea directa este o marca a sistemelor prezidentiale sau semi-prezidentiale, in timp ce alegerea indirecta este o caracteristica a regimurilor parlamentare. Exista desigur regimuri parlamentare in care presedintele este ales direct insa ele sunt anomalii. Legitimarea directa a presedintelui prin alegeri directe face necesara alocarea de competente constitutionale pe masura. Insa logica parlamentarizarii urmata in Raport duce la prezentarea mecanismului alegerii indirecte, de catre Parlament, a Presedintelui.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
