A incetat din viata Georges Moustaki, unul din idolii generatiei mele. Mi-am trait adolescenta ascultandu-i pe Brel, Brassens, Moustaki, Barbara, Greco, Ferre, Aznavour, Montand. M-am identificat cu acel metec, “Juif errant si patre grecque”. Ma leganam, inganand cantecul sau, in hamacul iluziilor mele. Eram copil cand am auzit prima data “Milord”, cantecul scris de Moustaki pentru Edith Piaf (avea sa devina iubitul marei sansonetiste). Apoi, in anii 70, Nous sommes deux, cantecul lui Theodorakis… Era despre prizonierii politici din Grecia coloneilor, putea fi despre victimele dictaturilor de pretutindeni. Caut pe Youtube si retraiesc acele timpuri: Moustaki, Brassens, Adamo, Marie Laforet, Leonard Cohen, Sonny and Cher, Dylan, Donovan, Celentano, Czeslaw Niemen, Ewa Demarczyk, Bulat Okudjava… Vorba lui Simone Signoret: La nostalgie n’est plus ce qu’elle etait…
Ii povesteam unui tanar prieten ce a fost Festivalul brasovean “Cerbul de Aur”, cat a contat pentru noi sa-i vedem si sa-i auzim pe Barbara, pe Juliette Greco, pe Marie Laforet, pe Serge Reggiani si pe Ewa Demerczyk. Totul s-a oprit subit, Romania s-a inchis, in locul iugoslavizarii (inceputa in ultimii ani de viata ai lui Gheorghiu-Dej), am plonjat intr-o chinuitoare, aberanta si sufocanta albanizare. Discurile continuau sa circule clandestin, tot mai rare si tot mai greu de obtinut. Sincronismul pro-occidental, timid dar real, era inlocuit de autarhia protocronista.
http://www.youtube.com/watch?v=tEQvRXRtIlg
http://www.youtube.com/watch?v=lUNOVC1qVjc
Citeste intreg articolul si comenteaaza pe Contributors.ro
