Stat arbitru sau stat jucator? Margaret Thatcher a demonstrat eficient un paradox aparent: cu cit scoti statul din mai multe business-uri, cu atit il intaresti mai mult. Cu o singura conditie - sa-i intaresti rolul de arbitru. Ce vedem in ultimele luni in Romania este o completa inversare a acestei filosofii cistigatoare. Statul se implica tot mai mult in economia reala si o distorsioneaza prin companiile pe care le controleaza, iar personajele promovate in functii - cheie de arbitri au un capital de imagine dezastruos.

Cristian PantaziFoto: Hotnews

Primele semnale privind intrarea in forta a statului in economie au fost date de ministrul delegat al Energiei. Intr-un interviu pentru HotNews.ro, ministrul Constantin Nita (PSD) vorbea despre doua interventii viitoare.

• Prima era la OPCOM, bursa energiei. "Nu functioneaza ca o bursa. Trebuie sa am un broker, contractele se fac acolo numai pe preturi. Avem acolo un surogat de bursa", a spus Nita despre OPCOM, privita insa in piata energetica aproape unanim ca un exemplu de bune practici. Nu stim nici acum exact ce reprosuri are Constantin Nita la adresa unei institutii care a functionat bine, industria insasi nu stie ce se va intimpla cu OPCOM.

• A doua interventie anuntata voalat asupra unui arbitru al pietei vine pe zona distributiei de energie. Companiile din domeniu au cumparat prin privatizare pachetele majoritare de la vechile companii ineficiente de stat si au ajuns sa faca profituri insemnate. ANRE, arbitrul acestei piete, ar fi trebuit sa verifice modul in care distribuitorii si-au indeplinit obligatiile asumate in contractele de privatizare. Exista dubii serioase ca ANRE si-a indeplinit aceasta obligatie, fiind in ultimii ani supusa presiunii politice (indiferent de guvern) si celei comerciale. Numai ca informatiile care vin din zona guvernamentala arata ca Executivul vrea sa repare un lucru strimb (lipsa de independenta si forta a ANRE) printr-o interventie directa asupra profiturilor companiilor care ar fi trebuit controlate de ANRE, in loc sa militeze pentru intarirea rolului acestui arbitru. Cu alte cuvinte, Guvernul incearca sa intre pe terenul ANRE. Or, pe termen mediu si lung, neconsolidarea arbitrului pietei nu va face decit sa slabeasca insasi forta pietei respective.

Tot din zona energiei vin alte doua exemple de joc dur al statului, prin companiile pe care le controleaza.

• Astfel, o Hotarire de Guvern aprobata fara dezbatere publica in aprilie favorizeaza termocentralele (cu eficienta scazuta) in fata altor producatori de energie electrica. Decizia guvernului are rolul de a distorsiona piata, dupa cum s-au pronuntat atit specialistii in energie, cit si jucatorii din piata. In spatele deciziei sta, printre altele, dorinta de a proteja puternicele sindicate din zona.

• In al doilea rind, o initiativa legislativa a trei parlamentari PSD pregateste un fond de investitii mamut care sa regrupeze sub controlul Ministerului Economiei toate participatiile statului in companii - o forta uriasa in piata.

Am enumerat mai sus citeva dintre exemplele de imixtiune ale statului in economie, fie prin favorizarea unor companii cu capital majoritar public, fie prin incercarea de influentare a unor arbitri ai pietelor.

Mai exista insa un mod in care statul isi slabeste singur forta. E vorba despre numirea unor personaje controversate in posturi cheie. Aceste numiri dau semnale puternice in piata si determina comportamentul jucatorilor. Daca numesti un personaj puternic, independent si greu influentabil, atunci institutia va fi respectata.

Daca insa numirile sint inca de la inceput sub dubiu, atunci rezultatele vor fi pe masura. Si ultimele zile au adus citeva exemple concrete.

Astfel, la Fisc este in pole-position un personaj cu trecut dubios, Gelu Stefan Diaconu. Implicat intr-un dosar penal despre care nu se stie nici acum cum s-a solutionat, Diaconu are in CV numai posturi in Sistem: vicepresedinte al ANAF, seful Vamilor in perioada februarie 2005-februarie 2009. De asemenea, in perioada 2001-2005 a ocupat functia de director general adjunct al directiei generale de solutionare a contestatiilor in cadrul Ministerului Finantelor. In perioada 1997-2001 a fost director general adjunct al Directiei Generale a Vamilor. Un om al sistemului, un apropiat al lui Relu Fenechiu si Dan Radu Rusanu. Cu alte cuvinte, un om asupra caruia planeaza de la inceput o umbra de indoiala, in fruntea unei institutii esentiale atit pentru economia privata, cit si pentru performanta statului.

A doua posibila numire este Dan Radu Rusanu, favorit pentru sefia Autoritatii pentru Supraveghere Financiara. Rusanu este nas al actualului ministru al Finantelor, Daniel Chitoiu si al lui Relu Fenechiu, fiind considerat "Hrebenciucul" liberalilor pentru abilitatea de a trage sfori politice si economice. Autoritatea va comasa intr-o singura institutie Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM), Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (CSA) si Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), urmind asadar sa aiba o putere uriasa ca arbitru. E suficienta o paralela intre Mugur Isarescu si Dan Radu Rusanu - ambii sint arbitri ai pietelor pe care activeaza - pentru a intelege standardele joase la care a ajuns statul roman in sectoare esentiale.

O alta numire de ultima ora intareste acest comportament aberant: un urmarit penal pentru subminarea economiei nationale, Corin Cindrea, se afla printre propunerile pentru managementul privat de la Romgaz. O companie esentiala pentru statul roman este tratata intr-un mod absolut iresponsabil.

PS: Vad ca premierul Victor Ponta s-a dezlantuit in sedinta de guvern contra "salariilor nesimtite" din companiile energetice de stat. Atentie, vorbim de salarii nete de 10.000 - 15.000 lei lunar la directori ai unor companii precum Romgaz, Transgaz, Hidroelectrica ori Nuclearelectrica. Oricine lucreaza in companii private va spune ca e vorba despre salariile mai degraba mici pentru cifra de afaceri a acestor companii. Vorbim totusi de giganti ai pietei energetice. Nu este decit o forma de populism prin care premierul incearca sa-si justifice ideea de supra-impozitare a salariilor mari din sectorul public, o idee respinsa de partenerii liberali din USL. De fapt, nu aceste salarii sint problema (repet, ele nu sint deloc nesimtite daca ne uitam la context), ci modul in care statul insusi controleaza eficienta acestor cheltuieli. Dar, cind in Consiliile de Administratie ale companiilor de stat sint desemnati cetateni urmariti penal, cine sa mai aiba incredere in rolul de arbitru?