In fiecare zi vorbesc cu oameni care vor sa isi vanda masina si sa-si ipotecheze apartamentul ca sa poata merge la scoli scumpe care sa-i invete cum sa se imbogateasca rapid; si cu la fel de multi dintre cei care au facut-o deja si care nu inteleg de ce nu intra banii aceia promisi mai repede in cont. Vestea proasta e ca nu exista nicio legatura directa intre ceea ce scrie in cartile si in retetele de management, intre sfaturile pe care le dau la televizor si in reviste managerii faimosi si bine platiti, si ce se intampla in realitate in companiile si pe piata din Romania. Firme care, dupa cele mai elementare principii de management si de logica, la urma urmei, nu ar putea sa reziste mai mult de cateva luni sau nu ar trebui infiintate deloc, merg si prospera bine-mersi, si nu de azi, de ieri, ci de ani buni, scrie head-hunterul George Butunoiu pe blogul lui.
Si invers, manageri si antreprenori care fac totul cu buna credinta si numai dupa litera si spiritul manualelor si cursurilor de business, nu vad picior de client trecandu-le pragul cu zilele sau cu lunile.
La o privire mai lunga, se vede ca aceste „paradoxuri” pot fi grupate in doua categorii: rezultatele complet aleatorii (pleonasmul de aici si urmatoarele sunt pentru subliniere), adica acele cazuri in care doi oameni sau firme fac lucrurile absolut la fel, in contexte identice, iar rezultatele sunt complet diferite; cealalta include discrepantele sistematice dintre ceea ce se sustine in public, dintre declaratiile si angajamentele solemne, exhibitionismul valorilor si principiilor, cinismul citatelor redactate de fetele de la PR si ceea ce se intampla in realitate. Si se intampla in realitate pentru ca e normal sa se intample astfel, pentru ca e rentabil pentru companie, pentru ca e logic si in firea lucrurilor, pentru ca asa merg lucrurile pe lumea asta, numai ca nu „da bine” sa apui asa ceva in gura mare. Or, se gasesc destui care sa ia ad litteram ceea ce vad in televizor si in reviste, fara sa mai socoteasca necesar sa-si puna si mintea personala la contributie.
Am vazut multe explicatii pentru aceasta stare de lucruri – si acum vorbesc despre cele din prima categorie. Cea care mie, personal, mi se pare cea mai valida si mai solida, si asta de departe, e cea legata de neincrederea generalizata de la noi. Dupa cum bine se stie, studiile au aratat ca Romania are cel mai redus nivel de incredere generalizata din Europa. E pe ultimul loc, cu 10%. Cu cuvinte mai multe spus, asta inseamna ca orice roman are incredere doar intr-un singur om din zece din jurul lui, despre ceilalti noua fiind convins ca i-ar face rau daca ar avea ocazia, ca l-ar pacali, ca i-ar fura ceva lasat nesupravegheat, ca l-ar minti etc.
Si atunci ce face? Isi ia masuri de prevedere, adica se pune la adapost de lucruri rele care nu s-au intamplat inca, insa care se vor intampla, cu siguranta (asa ii spune subconstientul), daca nu e destul de vigilent. Si isi consuma o buna parte din timp si din resurse si din nervi cu asta. Pe cand neamtul si englezul le baga pe toate la investitii. Si toate se intampla la fel la noi, pana sus, sus de tot. Parlamentul si Guvernul ne considera pe toti potentiali infractori si toate legile si actiunile lor sunt construite pe acest principiu – preventia obsesiva. Eu daca vreau sa-mi tencuiesc casa si cer o autorizatie de la primarie, nu mi-o da pana cand nu le arat ca am contract in avans cu o firma care sa-mi care potentialul moloz pana la groapa de gunoi. Pentru ca primaru’ e convins ca l-as lasa pe marginea drumului daca nu ar fi gasit el o solutie atat de desteapta. Politia din Romania nu alearga dupa hoti si infractori. Politia isi trimite agentii la firme si la banci si le da amenzi daca nu au nu stiu ce paznici si sisteme video care sa le apere de hoti si de infractori!!! Chiar au in lucru o lege (de politisti vorbesc) care sa ne oblige pe toti sa ne protejam de diverse nelegiuiri sub amenintarea pedepsei pentru cei care nu fac suficiente eforturi si investitii in masuri de protectie individuala. Si ati vazut campania Politiei Romane cu panourile uriase din oras in care suntem sfatuiti cum sa ne ferim de escroci?
Dar sa revenim la punctul de plecare! Toate cartile si cursurile de management si de business pe care le citim sunt facute in tari in care nivelul de incredere e cu mult, mult mai mare decat cel din Romania. Si in care tari, pe cale de consecinta, lucrurile se intampla altfel. Modelele si recomandarile de acolo se bazeaza pe niste premise care nu exista la noi si a caror lipsa invalideaza tot, pur si simplu. Tot, tot! Asadar, nu mai intrati in panica atunci cand vedeti ca nu se potriveste ce scrie in carte cu ce fac clientul sau angajatul, ci puneti-va mintea la contributie si incercati si solutii proprii. Si, in primul rand, asteptati-va sa se intample asta, si inca destul de des. Ar fi o dovada solida de maturitate manageriala…
Despre „paradoxurile” din cea de-a doua categorie voi scrie separat, pentru ca am o lista cu mituri si tabu-uri care merita separate de citatele si sloganurile in care sunt impachetate frumos si vandute celor carora le place sa fie mintiti frumos. Voi face un mic „serial” cu ele.
Comenteaza pe blogul lui George Butunoiu
0
5
