Nu sunt jurist, avocat, specialist in ale legii. Nu am pretentia de a intelege si filozofa asupra izvoarelor dreptului sau asupra aparitiei si evolutiei cadrului juridic. Nu consider ca cele de mai jos se constituie intr-o constructie logica foarte bine argumentata si sprijinita de fapte si exemple concrete. Privind insa la ce se intampla in ultimele zile, de cand cu numirile la DNA si Parchet si cu reactiile pe care acest volte-face a presedintelui Traian Basescu le-a starnit, nu pot decat sa-mi pun anumite (aceleasi?) intrebari, pe care le impartasesc cu voi, in speranta in care opiniile voastre ma vor ajuta sa descopar noi perspective asupra problemei, scrie Dragos Popa pe blogul Jeopardy.ro

Plec de la premiza (indelung combatuta de unii dintre cititorii blogului, dar in care cred in continuare) ca, de bine de rau, cu ingerinte, influente si imperfectiuni, DNAul sub Morar a avut cele mai bune rezultate din istoria sa. In acest context, propunerile facute si sustinute de ambele parti ale esichierului politic, par a fi mult sub standardele calitative actuale (Tiberiu Nitu???) cu probabila exceptie a dnei Codruta Kovesi, aceasta ultima afirmatie fiind facuta sub beneficiu de inventar.

Un argument des folosit de sustinatorii acetei mutari este ca numirile s-au facut cu respectarea cadrului legal si ca reprezinta vointa celor in masura sa le faca, a clasei politice actuale. Eu unul consider in continuare ca, de fapt, si-au dat toti mana pe la spate ca sa-si protejeze interesele, insa altul e elementul pe care vroiam sa-l aduc in discutie, desi nu este unul nou.

Acolo unde vad o problema de interpretare (voita dupa parerea mea) este in scopul cadrului legislativ in domeniul anticoruptiei, si a legii in general. Viziunea ce prevaleaza actualmente asupra acestuia ar putea fi sumarizata parafrazandu-l pe SOV: “Intariti-va statul (legile)!”.

Legea e perceputa ca o bariera inalta pusa taman in mijlocul drumului spre imbogatire/ parvenire prin furt, coruptie, abuz si matrapazlacuri. Scopul nescris al multora ajunsi la putere – dar acceptat in mintea colectiva - este cum sa gasesti modalitati de a ocoli /sari aceasta bariera, cum sa dibuiesti portite ascuse ce permit trecerea sau cum sa mituiesti paznicii ca sa o sari fara consecinte. Si toate aceste au devenit un sport national a carui practicanti sunt “acceptati”, cateodata tacit “incurajati” si, nu de putine ori, “invidiati”.

Oare, in loc sa fie privita ca un obstacol, legea n-ar trebui de fapt sa fie perceputa ca un garde-fou, o linie de demarcatie intre permis si nepermis, un ultim resort pentru a stavili comportamentele anormale si caderea in prapastie? Un ghidaj, ca un fel de gard electrificat cu tensiune variabila, pe care daca-l atingi sa te alegi cu un semnal puternic ca ceea ce faci nu e bine si ca daca nu incetezi o sa te curenteze zdravan.

Oare respectarea legii n-ar trebui sa fie ceva usor, normal si benevol, atat timp cat valorile corecte sunt inradacinate in comportament? Oare nu aici sta de fapt problema (ca sa revin la articolul anterior), in acele valori pe care le promovam? Oare nu acesta este rolul societatii civile, al fiecaruia dintre noi?

Eu unul raman convins ca daca nu facem acest salt in perspectiva, acest “paradigm shift”, si nu ne concentram efortul pe insanatosirea morala, degeaba ne chinuim sa intarim bariera legii. Ea nu va rezista unei multimi crescande ce vrea sa o dea jos iar – cu timpul – cei care pazesc vor ramane din ce in ce mai putini.

Iar ce ma intristeaza este ca nu am vazut pana acum nici o actiune politica sustinuta care sa duca spre promovarea reala a insanatosirii morale (nu ma refer la speechuri de campanie si statutele nerespectate ale partidelor), caci politica este stiinta compromisurilor iar in Romania iar valorile sunt date la schimb pentru moneda puterii.

Eu unul raman convins (stiu, sunt naiv…) ca fara o presiune morala, prin educatie, prin fapte, prin exemplu - a fiecaruia si a tuturor – acest “malaise” al societatii romanesti pe care il vedem sub diverse forme, in coruptia din politica, din spitale, din scoli, de pe strada nu va face decat sa creasca. Pana cand acea bariera va ajunge sa fie mutata la iesire, nu la intrare.

Comenteaza pe blogul Jeopardy.ro