Pentru USLiști: nu simt nevoia să explic de ce am fost “băsistă”.
Pentru “băsiști”: nu simt nevoia să explic de ce sunt contra lui Băsescu acum.
Explic doar pentru oamenii normali la cap.
Astă-vară nu mi-am permis vacanță. Am scris zi și noapte articole, plângeri către UE, plângeri la ziare străine, mesaje către toți oamenii pe care îi cunosc din Comisia Europeană, FMI, Banca Mondială, am ieșit în fiecare seară timp de vreo două luni în Piață (Victoriei), am strâns semnături, am făcut tot ce m-a dus capul, atâta cât m-a dus. Nu pentru că eram cu Băsescu, ci pentru că eram contra loviturii de stat dată de penalii care vor să scape de justiție, eram contra celor care voiau să desființeze instituțiile statului de drept. Contra celor care vor să ne scoată din UE.
Conjunctural, m-am nimerit să fiu de aceeași parte cu Băsescu. Ba chiar am fost cu Băsescu tocmai împotriva lui și a prostiilor din capul lui: am încercat să-l conving (prin cine s-a nimerit sau întrebându-l direct la GDS) că la referendum nu era vorba de el, ci de statul de drept și că dacă nu vrea să zboare din funcția de președinte, pentru binele lui și al nostru, să stea naibii acasă și să boicoteze referendumul.
Astă-primăvară m-am nimerit să fiu de partea Alinei Ghica și a lui Cristi Dănileț când s-a întâmplat al doilea puci al lui Voiculescu – Pivniceru, cel de la CSM. Nu pentru că-i cunosc pe cei doi, chiar nu-i cunosc; ci pentru că sunt de partea regulilor și a statului de drept, iar revocarea lor a fost ilegală. Nu pentru că-s “judecători băsiști” (nici n-am auzit să-l fi judecat oamenii ăștia vreodată pe Băsescu și să-l fi făcut scăpat sau mai știu eu ce), ci pentru că legea se respectă într-un stat de drept. Iar revocarea s-a dovedit, ieri, ilegală, după o decizie a unei instituții din statul de drept.
Sunt și rămân consecventă ideii că trebuie să devenim un stat de drept, cu justiție independentă și competentă, cu reguli, legi, principii care se respectă, cu procurori și judecători curajoși, liberi, motivați și cinstiți. Voi fi în permanență cu cei care țin cu statul de drept și cu lumea civilizată. Dacă țin azi cu unii și mâine cu alții e din cauză că ei s-au schimbat, nu eu.
Ieri Băsescu a luat hotărârea să se șteargă public pe picioare cu MCV și să negocieze public Justiția. Din acest moment, interesele noastre nu se mai suprapun. Eu rămân cu speranța că ne vom însuși vreodată regulile, procedurile, principiile europene și ale statului de drept. Băsescu a decis că poate negocia, ca la o miuță, pozițiile cheie din Justiție, contra ce scrie în MCV și contra avertismentelor repetate ale UE. Din acest moment, din momentul în care Băsescu a spus public la televizor “eu discut cu legea românească, nu-mi impune nimeni din afară ce să fac”, Băsescu a intrat în tabăra celor care se semețesc la Înalta Poartă și spun că “nu suntem colonie”. În tabăra celor care ne vor afară din UE.
Repet, din acest moment, Băsescu a intrat în tabăra Ponta, Voiculescu, Antonescu, a tuturor celor pentru care “nu suntem colonie”. Tabăra celor care se străduiesc să ne arunce afară din UE.
Nu am timp de nuanțe. Nu știu care-i calea de mijloc între rău și bine, cred că e ori una, ori alta. Nu sunt suficient de inteligentă încât să observ finele distincții între nuanțele de gri sau să înțeleg realpolitik-ul de Dâmbovița. N-am fost niciodată de acord cu cei care ziceau despre Monica Macovei, de pildă, că “mda, e okei, dar e prea intransigentă, dom’le, nu e pragmatică, nu se poate negocia cu ea”. Nici Morar nu e pragmatic. Nici Nistor Călin. Și totuși, oameni ca ăștia sunt cei care împing lucrurile înainte, nu pragmaticii. Justiția și anticorupția au început să funcționeze cu procurori și judecători cu coloană, nu cu supraviețuitori în ape tulburi.
Știu doar că Băsescu a fost salvat anul trecut nu de realpolitik, nu de negocieri cu Ponta, ci de UE, de principii și de instituțiile statului de drept, printre altele și de DNA; și că, din momentul în care Băsescu s-a dezis de MCV, din momentul în care îl înlocuiește pe Morar cu Nițu printr-o înțelegere rușinoasă pe la spatele UE, singura lui poartă deschisă lui rămâne aia în care poate merge liniștit să se bată pe burtă cu mitomanul și varanul. E ori cu UE, ori cu ei. Ieri a decis să fie cu ei. Mă lasă rece dacă a făcut ce-a făcut din prostie sau din ticăloșie – ce contează e doar efectul.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
