Problemele cu care se confrunta Cipru in prezent au adus aceasta mica tara in atentia tuturor, si i-au determinat pe unii dintre analisti sa puna din nou in discutie viitorul monedei euro. Mai mult, conditiile puse de Bruxelles in schimbul acordarii unui ajutor financiar au generat multa tensiune, fiind pentru prima data cand deponentii sunt pusi sa plateasca pierderile inregistrate de banci. In tot acest context, iata cateva idei personale despre acest subiect, scrie Cristian Orgonas pe blogul Businessday.ro.
- 1. Nu exista afacere 100% sigura!
Bancile sunt afaceri menite sa aduca profit celor care le detin, iar orice afacere presupune riscuri, inclusiv cel de faliment. Practic, bancile atrag bani de la cei care au un surplus, si ii imprumuta mai departe celor care au un deficit, totul in schimbul unei dobanzi, iar daca investitiile pe care banca le face sunt proaste, deponentii isi pot pierde o parte din bani, sau chiar toti banii daca depozitele nu sunt garantate.
Cu alte cuvinte, in schimbul unei parti din profitul generat de aceasta afacere (adica in schimbul unei dobanzi), deponentii isi asuma riscul de a pierde bani daca afacerea merge prost.
Desigur, statele garanteaza depozitele in limita unei anumite sume, insa aceasta garantie reprezinta in primul rand o forma de protectie sociala a micilor depunatori, si este menita sa dea incredere in sistem, statul neputand garanta sistemul bancar in intregul sau.
- 2. Ce dobanzi plateau bancile cipriote
Rata medie a dobanzii la depozitele noi constitite in euro in bancile din Cipru era in decembrie 2012 de 4,52% (pe primul loc se situa Grecia cu 4,7%), in timp ce media Zonei Euro era de aproximativ 2,7%. Pentru comparatie, in Romania, bancile plateau in medie 3,3%. Mai mult, daca media era de 4,5%, inseamna ca cei cu foarte multi bani negociau dobanzi de peste 6%.
Pentru ca bancile sa isi permita sa plateasca astfel de dobanzi fara sa inregistreze pierderi, era necesar ca investitiile pe care le faceau sa aduca randamente anuale de minimum 7-8%, or astfel de randamente nu se puteau obtine fara riscuri pe masura.
Din nefericire, multi nu inteleg ca dobanzi mari inseamna automat si riscuri mari, pentru ca nu s-a inventat inca tipul de afacere cu riscuri mici si randamente mari.
- 3. Este corect ce li s-a intamplat celor din Cipru?
Pe scurt, situatia sta in felul urmator: bancile cipriote au investit prost banii deponentilor, iar acum nu ii mai pot da inapoi. Pentru ca deponentii sa nu piarda banii, cineva trebuie sa plateasca pierderile, ceea ce inseamna ca cetateanul X trebuie sa plateasca pentru ca s-au materializat riscurile asumate de cetateanul Y in momentul in care acesta din urma si-a depus banii la banca, in schimbul unei dobanzi extrem de mari.
Se pot da sfaturi celor din Cipru, se pot propune solutii pentru ca aceasta situatie sa nu se mai repete, dar problema este ca raul a fost deja facut, iar intrebarea de baza ramane: cine plateste pierderile? Vor plati deponentii? Se vor prelua aceste pierderi la datoria publica?
Multi sunt cei care plang pe umarul deponentilor spunand ca nu este corect ce se intampla, si ca se incalca dreptul la proprietate prin confiscarea unei parti a depozitelor mai mari de 100.000 de euro, dar in acelasi timp nu sunt in stare sa raspunda la aceasta intrebare simpla: daca nu platesc deponentii (respectiv cei care si-au asumat riscurile), atunci cine?
Citeste si comenteaza pe blogulBusinessday.ro.
0
0
