Daniel Daianu: Suferinta IMM-urilor. Cum le-ar putea ajuta bancile, piata de capital si Statul

Marţi, 2 aprilie 2013, 9:00 Actualitate | Opinii

Datele arata o suferinta tot mai mare a IMM-urilor in tarile europene. Criza loveste in afaceri, ceea ce reduce capacitatea de a rambursa credite, uneori de a supravietui. Volumul creditelor non-performante creste marindu-se concomitent mefienta bancilor fata de acest sector. Situatia este mai grava in tarile din sudul zonei euro (costul creditului este aproape dublu fata de tari din nord) si in tari nou intrate in UE. Avem un un cerc vicios periculos pentru economii, fiindca ele depind de IMM-uri pentru crearea de locuri de munca si incasari la buget (cand tensiuni sociale cresc); iar starea bancilor se poate inrautati din cauza necazurilor afacerilor mici si mijlocii. 

Situatia autohtona a IMM-urilor intra in acest tipar, in conditiile in care banci straine detin cca 80 din piata locala. Daca in Europa, in general, sectorul bancar prevaleaza de departe in finantarea afacerilor (in raport cu piata de capital), ce sa zicem la noi, unde bursa (piata de capital in ansamblu) este si mai putin semnificativa. In Romania emisiuni de obligatiuni sunt rara avis chiar si la companii mari, ce sa vorbim de firme mici si mijlocii. Cum economia merge greu, cum dobanzile raman ridicate (si din cauza inflatiei), este legitima intrebarea: ce se poate face pentru a ajuta IMM-urile, care asigura peste 50% din locurile de munca si care inseamna, in mare parte, capital autohton.

• Solutii posibile? Ajutarea  IMM-urilor pe cai care ar implica banci, piata de capital si politici ale Statului

Realitatea este ca miracole nu se pot produce avand in vedere miscarea creditului, neterminarea procesului de dezintermediere (de-leveraging) in lumea bancara; exista cifre care arata o reducere a expunerii pe Romania a bancilor care opereaza in Romania, in pofida initiativelor de la Viena si altor masuri. Se poate insa incerca ajutarea  IMM-urilor pe cai care ar implica banci, piata de capital si politici ale Statului.

De pilda:
-    banci comerciale ar putea intra in parteneriate cu fonduri de investitii private (PEFs/private equity funds) in finantarea, restructurarea unor afaceri. Bancile comerciale, mai ales cele mari, sunt depozitare ale unui volum foarte mare de date istorice si recente privind business-uri, fara de care un due dilligence adecvat (analiza) nu se poate face. Aceste date reprezinta un activ (asset) in sine pe care ele il pot valorifica in stabilirea unor parteneriate cu PEFs si alte fonduri de investitii. PEFs cauta oportunitati de afaceri fiind in profilul lor sa faca asa ceva (nu ma refer aici la active puternic avariate/distress assets)

-    pentru scopul mentionat mai sus pot fi utilizate si vehicule ale bancilor comerciale, care gestioneaza portofolii cu credite cu probleme;

-    la nivel guvernamental se poate gandi un mecanism care sa combine fonduri europene (ex:alocate pentru cresterea competitivitatii) cu resurse bancare. Statul poate infiinta un fond de investitii cu destinatie speciala, care sa aiba co-partener banci care au interes pentru creditarea IMM-urilor (eventual start-upuri) si care vor sa imparta riscul. Imi este greu sa cred ca oficialii Comisiei Europene s-ar impotrivi la asa ceva.

-    modalitatea evocata mai sus, ca actiune guveramentala, poate beneficia  de sprijin din partea BERD, IFC (International Finance Corporation, ca ramura a Bancii Mondiale), Banca Europeana de Investitii. Fondul de investitii sa fie adminstrat de cei care pun la bataia resurse, ceea ce ar asigura o guvernanta adecvata. Sunt banci care beneficiaza de linii de finantare pentru IMM-uri de la organisme internationale, dar nu este suficient.

-    banci de stat (CEC, Eximbank) pot fi atrase in mecanismul parteneriatelor, mai ales ca ele au misiunea de a compensa scaderea  creditului rezultat din dezintermediere. Dar acest demers nu trebuie sa insemne rabat de la criteriile de creditare corecta.

-    CEC sa fie mai bine capitalizata pentru a sustine creditarea. Cum am aratat cu ani in urma, argumentul ca astfel statul roman ar incalca regulile concurentei loiale nu rezista in conditiile in care majoritatea statelor europene au intervenit pentru sustinerea sectoarelor bancare si cand are loc dezintermediere indusa de banci straine

Aparitia unor parteneriate intre banci comerciale, entitati de stat (un fond cu resurse publice/europene), PEFs ar avea ca efect o informare mai buna a IMM-urilor care au sanse bune pe piata, in tara si, uneori in strainatate. Ce lipseste acum este si informatia. O mai clara perspectiva privind sanse de finantere ar reduce ecartul ce exista intre cererea si oferta de finantare. Ar conduce la scaderea costului finantarii, care ar fi un factor puternic in egalizarea cererii si ofertei de finantare la un nivel al costului mai mic. O informare mai buna privind finantarea disponibila si oportunitati de afaceri atractive ar face sa se diminueze “selectia adversa” (costul creditului poate fi inalt din cauza numarului excesiv al operatiunilor riscante ce au finantare, in timp ce afaceri bune nu intra in vizor).

• Piata de capital poate ajuta nu numai pe filiera fondurilor de investitii

Disponibilitatea Asociatiei Romane a Bancilor, a unor banci, de se implica mai mult in absorbtia fondurilor europene prin scrutarea proiectelor este de salutat. Ar fi si aici parteneriate privat-privat si public-privat, care pot ajuta mult.
 
Piata de capital poate ajuta nu numai pe filiera fondurilor de investitii. In masura in care banci sunt interesate sa converteasca active in lichiditati s-ar putea utiliza securitizarea de imprumuturi (loans) si participatii (equity) si vanzarea ca obligatiuni. Astfel s-ar usura circulatia banului admitand ca bancile nu ar “sta pe bani”, adica trebuie sa aiba apetit pentru creditare. Intrucat una este ca banci sa vrea sa scape de active, mai mult sau mai putin performante, pentru a  sta in expectativa; si altceva cand “lichidizarea” de active este premiza pentru noi finantari. Aceasta propunere este insa temerara avand in vedere ca in Europa, in general, asemenea modalitati sunt mai putin utilizate.

Sprijinirea lanturilor de productie, inclusiv prin facilitati de finantare, ar ajuta IMM-uri. AOAR si alte organizarii au atras atentia privind situatia “lanturilor” si avem aici o zona in care politici guvernamentale trebuie sa-si spuna cuvantul. Pot fi imaginate scheme de sprijin la export pentru intreprinderi autphone care au furnizori in lant autohtoni numerosi. O diplomatie economica agresiva trebuie sa se manifeste aici.

Combaterea arieratelor ajuta IMM-urile. Statul are obligatiile sale in acest domeniu asa cum companiile private, in relatiile dintre ele, au un rol de jucat.

Contributiile pentru asigurari sociale afecteaza afacerile mici si mijlocii care utilizeaza numar important de lucratori. Sa speram ca CAS va fi redus in viitorul nu prea indepartat.