De foarte multa vreme am avut o pasiune de a urmari modul in care statele actioneaza in relatia cu cetatenii lor si in relatia cu alte state. De-a lungul timpului mi-am dezvoltat niste mici scheme mentale prin care privesc acest mod de interactiune. In mintea mea era clar probabil de acum 10-15 ani ca va veni momentul in care voi (sau vom) avea nevoie la modul practic de aceste informatii. Practic momentul unui 'reset' in care trebuie sa intelegem baza functionarii statului, a institutiilor lui, a relatiilor cu cetatenii samd. Ce s-a intamplat in Romania in anii '90 nu a avut forta de a declansa la scara larga un asemenea proces mental; ce se intampla in acesti ani cu siguranta da, scrie Alex@formidabilii.org, pe blogul Jeopardy.

In primul rand, dupa mintea mea statul este un vehicul al nevoilor cetatenilor. Statul exista pentru ca cetatenii au nevoi si le satisfac mai bine intr-un mediu in care exista state (statul fiind o evolutie istorica in satisfacerea mai buna a nevoilor umane). In momentul in care statul face mai mult rau decat bine atunci statul fie inceteaza sa existe, fie continua sa existe dar ca un 'zombie state' (cu distrugerea virtuala deja incorporata si asteptand doar stimulul necesar pentru a se dezintegra- revolutie, lovitura de stat, atac extern samd). Rabufnirea din 1989 este o dovada a ce se poate intampla in asemenea situatii.

Nevoile cetatenilor unui stat eu le impart foarte simplu nevoi obiective si nevoi subiective. Dupa piramida nevoilor a lui Maslow, nevoile obiective sunt cele legate de nevoile fiziologice/de supravietuire (hrana, apa, aer, etc) si de nevoile de securitate (individuala sau de grup)- primele 2 grupe. Nevoile subiective sunt cele de realizare personala, de realizare sociala samd- celelalte 3 grupe.

Statul este un sistem integrat de institutii si indivizi. Un sistem de actori sociali, asa cum spune Talcott. Daca vrem sa privim statul (sau sistemul social aferent statului) divizat in subsisteme, dupa parerea mea cel mai bine ne uitam la subsistemul politic, cel economic, cel social si cel cultural; cred ca definitiile sunt de prisos. Aceste subsisteme se intrepatrund in cadrul sistemului statal, rezultand un sistem complex.

Statul este o structura fragila, fiind o constructie umana. In mod sigur statul nu este perfect, exista in cadrul oricarui stat o ￢distrugere virtuala￢ aferenta incepand cu momentul crearii acestuia si pana in momentul disparitiei. Orice distrugere virtuala are nevoie de un sistem in care sa se acumuleze sau in care sa se manifeste (in cazul acesta sistemul statal) si de stresori care sa actioneze asupra sistemului generand distrugere manifesta sau virtuala. Prin capacitatea distructiva acesti stresori sunt amenintari la adresa sistemului statal.

In contextul actual, exista stresori si distrugeri virtuale sau manifeste in toate punctele sistemului statal.

Eu nu sunt de acord cu Taleb ca este de ajuns sa studiezi sistemul (daca e fragil, rezilient sau antifragil) pentru a-ti da seama de comportamentul acestuia la stresori. Probabil ca aceasta teorie este valabila intr-un sistem simplu si asupra caruia actioneaza 1-2-3 stresori. In momentul in care numarul stresorilor este mult mai mare si in momentul in care te raportezi la un sistem complex (cu subsisteme, actori, interactiuni complexe) atunci simplitatea teoretica a conceptelor fragil/antifragil devine mult mai greu de aplicat.

Distrugerea la nivelul sistemelor depinde si de stresori. In teorie acestia sunt constanti, in practica nu. Intr-un sistem complex si cu aplicabilitate nu doar in lumea materiala ci si in cea sociala/culturala etc. este din ce in ce mai greu sa imaginezi stresori constanti sau predictibili.

In analiza statelor, stresorii sunt amenintari la adresa statului. Aceste amenintari pot fi:

•     Obiective (afecteaza nevoi obiective)/subiective (afecteaza nevoi subiective)
•     Interne (vin din interiorul sistemului)/externe (vin din exteriorul sistemului)

Pana acum nu am reusit sa gasesc o separare mai simpla. Poate intr-o postare viitoare voi detalia exact ce inseamna fiecare, dar din denumire cred ca este oarecum clar.

Modul de generare/actiune/reactie la amenintarile la adresa statului (stresori obiectivi, subiectivi, interni si externi) si modul de impact in subsistemele statale (politic, social, economic, cultural) sunt cheia intelegerii unei crize statale. Sunt multe teorii care incearca sa explice crizele statale, majoritatea se bazeaza pe aceasta structura de lucru.

Astazi ne aflam in fata unor crize statale de intensitate si extindere majore. In 1989-1991 au avut loc transformari majore in lumea comunista, acum insa transformarile afecteaza intreaga lume occidentala, in general mult mai stabila, si cu un impact mult mai mare asupra sistemului global.

In ultimii 5 ani in intreaga lume a avut loc o distrugere enorma de bogatie si o fragmentare a acesteia. In conditiile distrugerii bogatiei apar din ce in ce mai pregnanti stresorii (amenintarile) si efectele lor sunt mult mai vizibile. Statele sunt din ce in ce mai fragile si expuse crizelor statale (culminand in conflicte deschise interne sau externe), subsistemele statale se afla intr-o stare precara si criza economica se propaga in domeniul politic, social si afecteaza in ultima instanta si domeniul cultural.

Fragmentarea sociala este efectul cel mai de nedorit in tot acest proces. Atunci cand se ajunge la fragmentare sociala este greu de vorbit de nevoi comune, de aspiratii comune, de un viitor comun.

Comenteaza pe Jeopardy.ro