Dosarul aderării la spațiul Schengen este de trei ani una dintre principalele mize europene ale României. Amânarea aderării la spațiul de liberă-circulație este un eșec pentru România și Bulgaria, dar și pentru Europa. Dacă României i se reproșează corupția, iar Bulgariei - criminalitatea organizată, Europa se confruntă cu o creștere a populismelor. O analiză de Luca Niculescu.

In ianuarie 2010, cand Traian Basescu le vorbea ambasadorilor despre “desavarsirea procesului de integrare in UE…prin aderarea la Spatiul Schengen” nimeni nu isi imagina ca acest proces va deveni atat de dificil. Pentru romani si bulgari, aderarea la Schengen era mai mult o chestiune simbolica, ei putand circula oricum liberi in interiorul Uniunii Europene. Nu s-a vorbit prea mult atunci despre declaratia presedintelui, toata lumea gandindu-se ca, la sfarsitul lui 2010, cel mai tarziu in 2011, Bucurestiul si Sofia vor intra in Schengen, o data cu indeplinirea ultimelor proceduri tehnice, asa cum se intamplase si pentru celelalte tari din fostul bloc comunist. Polonia, Ungaria, Cehia intrasera in Schengen in 2007, trei ani mai tarziu dupa aderarea la Uniunea Europeana.

Lucrurile au inceput sa se strice in vara lui 2010. Presedintele francez Nicolas Sarkozy a inceput atunci campania ultramediatizata de repatriere a romilor romani, acuzand Bucurestiul ca nu a facut mare lucru pentru integrarea lor. Pe fundalul degradarii relatiilor dintre Bucuresti si Paris, un ministru francez, Pierre Lellouche, a fost primul care a vorbit despre posibilitatea amanarii intrarii in Schengen a Romaniei. El este cel care face legatura dintre aderarea la Schengen si coruptia de la frontiere, spunand ca degeaba sistemul de protectie a frontierei a fost modernizat (gratie companiei franco-germane EADS), daca vamesii si politistii romani de frontiera sunt in continuare coruptibili. In septembrie 2010, presedintele roman pluseaza si le cere diplomatilor romani sa faca din aderarea la Schengen « prioritatea zero » a politicii externe romanesti, respingand conexiunea dintre « libera circulatie a minoritatii rome si spatiul Schengen ».

Demersurile romanesti nu au avut mare efect, in 21 decembrie 2010 venind lovitura de gratie: o scrisoare comuna a ministrilor francez si german de interne catre Comsisia Europeana in care se spune negru pe alb ca aderarea Romaniei si Bulgariei la Schengen ar fi prematura, deoarece exista « carente » care au legatura cu securitatea si justitia, cu coruptia si criminalitatea organizata. Practic, acesta este momentul in care aderarea la Schengen este legata de raportul privind Mecanismul de Cooperare si Verificare, o legatura pe care Bucurestiul si Sofia nu au acceptat-o niciodata. S-a speculat mult pe marginea acestei scrisori, s-a spus ca Franta a fost cea care a impins la semnarea ei, cert este ca ea a venit chiar inaintea Craciunului, i-a stupefiat pe liderii romani si bulgari si l-a facut pe Traian Basescu sa vorbeasca despre «un act de discriminare».

Au urmat doi ani de eforturi romano-bulgare pentru a ii convinge pe europeni ca Romania si Bulgaria pot intra in Schengen, deoarece indeplinesc conditiile. In ianuarie 2011, Romania facea extrem de mediatizata campanie de « curatare a coruptiei din vami », care a avut insa mai mult un impact... mediatic. Cele doua tari au inceput sa isi caute parteneri, in primul rand in randul tarilor nou-intrate in UE. Incet-incet s-a desenat un calendar al aderarii in doua trepte, in primul rand cu frontierele aeriene si maritime, apoi cu cele terestre. S-a obtinut sprijin de la Comisia Europeana si de la Parlamentul European, doua entitati al caror cuvant nu conteaza insa prea mult in extinderea Schengen. Decizia e luata la nivelul statelor membre ale UE, opozitia unui singur stat fiind suficienta pentru amanarea deciziei. Este ceea ce s-a si intamplat. Dupa Franta si Germania, Finlanda si Olanda au anuntat si ele ca se opun aderarii, ceea ce a facut ca acest dosar sa fie mereu amanat. In ambele cazuri, motivul scos in fata tinea de coruptia din Romania si Bulgaria, dar existau si chestiuni interne: prezenta in coalitia parlamentara de la Haga a unui partid populist (in cazul Olandei) si aparitia in Helsinki a catorva sute de cersetori romani care i-au surprins pe finlandezi.

Incet-incet, demersurile pareau ca dau, insa, roade. Daca nu ar fi fost criza politica din vara trecuta, era foarte posibil ca la consiliul ministrilor JAI din toamna anului trecut, tarile europene sa dea unda verde unei aderari in doua trepte. Dar criza, in care a fost pusa sub semnul intrebarii existenta statului de drept in Romania, a adus un raport MCV dezastruos, iar tarile care nu voiau aderarea Romaniei la Schengen au avut suficiente motive sa mai spuna o data nu. Chiar daca situatia politica s-a calmat la Bucuresti dupa alegerile din toamna, raportul MCV de la inceputul anului nu este nici el stralucitor. In plus, Bulgaria este ea acum in plina criza politica.

Consecintele unui veto german

Ca urmare, o noua amanare a deciziei de aderare era probabila. Ce surprinde insa este anuntul Germaniei ca isi va folosi dreptul de veto. In cutuma europeana nu se ajunge decat extrem de rar ca un stat sa il foloseasca. Inainte de fiecare reuniune, tarile membre discuta si, daca stiu ca nu exista unanimitate pe un dosar, il amana pentru o sedinta ulterioara. Dupa declaratia ministrului german de interne pentru Der Spiegel, Romania insista si spune ca va cere in continuare discutarea subiectului. Asta inseamna ca, efectiv, Germania ar putea sa se foloseasca de acest veto, o decizie cu consecinte politice si juridice. In istoria reuniunilor ministrilor JAI va ramane scris ca in martie 2013, Berlinul s-a opus aderarii Romaniei si Bulgariei in Schengen si motivele pentru care a facut-o. Se creeaza un precedent.

Refuzul Berlinului are mai multe motivatii: criza politica din vara, in care lideri politici romani au facut multe reprosuri Germaniei, o anumita neincredere in actuala putere de la Bucuresti, dar si chestiuni interne. Germania va avea alegeri legislative in toamna, iar una dintre temele de discutie este cea legata de libera circulatie si de imigranti: marile orase germane s-au plans recent de afluxul mare de cersetori romani, care pun in pericol « echilibrul si pacea sociala ». Ca o paranteza, din cauza crizei, care a dus la pierderea multor locuri de munca in Europa Occidentala, tema imigratiei e din nou de mare actualitate. Se face – voit sau nu – confuzie intre aderarea la Schengen si eliminarea restrictiilor pe piata muncii pentru romani si bulgari in 2014, exista campanii mediatice, lideri politici populisti fac apeluri pentru mai putina Europa (in Franta, Marine le Pen cere un referendum pentru desfiintarea spatiului Schengen, in Italia, Beppe Grillo, care a obtinut 25 % la ultimele alegeri, cere renuntarea la moneda euro). Europa populismelor avanseaza si e greu ca, pe un asemenea teren, sa existe o discutie constructiva pe marginea extinderii spatiului de libera-circulatie. Dupa cum imi spunea un diplomat occidental, « in chestiunea Schengen dansam intr-un bal al ipocritilor. Noi, occidentalii, ne ascundem unul in spatele celuilalt. Cat timp va fi criza economica, cat timp somajul va fi in crestere, balul va continua ».

Citeste tot articolul si comenteaza pe RFI.ro