Profesoara de la Hertie School of Governance nu trebuie sa fie nelinistita: nimeni nu doreste sa o inroleze in vrea “campanie” impotriva lui Andrei Marga sau Victor Ponta. In ce ma priveste, ii respect independenta opiniilor si, sper, si dansa respecta faptul ca scriu doar ce gandesc.La fel si H.-R. Patapievici, Mircea Mihaies, Tom Gallagher, Ioan Stanomir, Andreea Pora, Dan Tapalaga, Grigore Cartianu, Sorin Ionita, Andrei Cornea, Ioan T. Morar, Dan Turturica, Mircea Marian, Malin Bot, Dragos Paul Aligica, Florin Toma, Cristian Patrasconiu, Daniel Vighi, Sever Voinescu, Marcel Tolcea, Gelu Trandafir, Sabina Fati, Alin Fumurescu, Cristian Campeanu, Radu Moraru, Tudorel Urian si atatia alti autori. Doamna Mungiu-Pipppidi a detinut o functie importanta in TVR in timpul presedintiei lui Emil Constantinescu. Niciodata nu mi-a trecut prin minte sa o consider “sinecurista”. Ma surprinde, recunosc, pozitia ei pe tema “concursurilor” organizate de echipa Marga la ICR. Nu mai vorbesc de “filosofia” aiuritoare a acestei echipe.Dar, repet, fiecare scriem ce dorim sa scriem. Important este sa nu siluim adevarul, sa ne ferim cat putem sa nu alunecam pe panta neadevarurilor si a defaimarilor.
In viteza scrierii textului meu de ieri, nu nu am pomenit si alte institute culturale cu activitati de mare prestigiu, precum cele din Stockholm, Chisinau si Madrid. Imi cer aici scuzele de rigoare. A propos de replica Alinei Mungiu-Pippidi aparuta pe “Vox Publica” si pe “Contributors” si de multele mele calatorii , poate merita stiut ca am fost invitat de dl Dan Shafran sa particip la Targul de Carte de la Stockholm, alaturi de scriitoarea Slavenka Drakulic. N-am putut sa merg. Am fost invitat la Londra (tot in 2009) pentru a participa la un eveniment organizat de ICR Londra impreuna cu Institutul Polonez, nu am putut merge. Am fost invitat sa particip, la Varsovia si Gdansk, impreuna cu Adam Michnik, la lansarea editiei poloneze a cartii mele “Stalinism for All Seasons”, n-am putut sa merg. La Viena, in martie 1989, am mers in urma amabilei invitatii, dar si a insistentelor directoarei ICR, doamna Carmen Bendovski. Onorariul a constat in costul biletului (pot explica aceste detalii, dar le consider irelevante).
Profesoara Mungiu-Pippidi spune ca dansa m-a recomandat. Daca asa stau lucrurile, ii multumesc, chiar si cu intarziere. Probabil ca a facut-o pentru ca apreciaza ce-am scris despre anul revolutionar 1989. Cum, la randul meu, am recomandat-o in unele situatii pentru ca pretuiesc contributiile sale in domeniul numit comparative politics. Ca editor al revistei “East European Politics and Societies”, am fost bucuros sa o invit pe doamna Alina Mungiu-Pippidi sa scrie un articol despre intelectuali si politica in Romania post-comunista. La fel, pentru numarul special dedicat aniversarii a zece ani de la revolutiile din 1989, l-am invitat pe dl Stelian Tanase.Exista o etica a comunicarii academice pe care, eu unul, ma straduiesc sa o respect. Aceasta presupune civilitate, acuratete, politete, spirit colegial, incredere.
Cine crede ca este o mare placere sa zbori peste Atlantic de cateva ori pe an, se inseala. Pentru mine, anul 2006, cand am traversat Atlanticul de sase ori pentru a veni in Romania sa lucrez in cadrul Comisiei Prezidentiale, a fost unul extrem de chinuitor. O echipa de cercetare–iar Comisia (din care a facut parte si apreciatul istoric Andrei Pippidi), a fost o asemenea echipa–nu functioneaza in absenta coordonatorului ei.
Despre calatoriile in Romania cu familia: am platit intotdeauna costurile de transport pentru familie. Nu am primit niciodata per diem. Profesoara Mungiu-Pippidi m-a vizitat la Washington, a cinat la noi acasa. Chiar crede ca nu avem destule locuri in lume unde sa ne petrecem vacantele? N-am venit in Romania pentru turism.
Vorbind in 1997 la lansarea traducerii romanesti a “Reinventarii politicului”, profesoara de la Hertie School of Governance din Berlin a spus ca “Vladimir Tismaneanu nu este doar romanul nostru din Washington, ci chiar europeanul nostru din Washington”. Citez din memorie, dar sunt sigur ca acesta era sensul cuvintelor sale de atunci. Cuvinte care, nu neg, mi-au mers la inima. Nu eu m-am schimbat. Faptul ca a ajuns sa citeze ceea ce publica acum Stelian Tanase mi se pare lamentabil. Dl Tanase, aflat intr-o degringolada etica pe care cred nici el nu o contesta, a declansat impotriva mea o actiune de defaimare cu consecinte legale (a publicat date strict personale, numar si serie de pasaport american, numar de cont bancar). Am sesizat justitia.
Citeste tot articolul si comenteaza peContributors.ro
