Cineva din familie s-a operat pe 31 decembrie. Într-un spital privat din București. Fără miros de morgă sovietică, cu asistente ok, apă caldă, salon de două paturi și formular de feed-back la externare. Și mai ales: FĂRĂ ȘPAGĂ. Fără ritualul plicului – abject și dezonorant atît pentru pacient cît și pentru medic. A costat 2800 de lei cu totul.
Mi s-a părut mult. Mi-am zis: bine că ne permitem. Ce se întîmplă cu restul lumii, cei care sînt condamnați la spitale infecte, asistente infecte și medici șpăgari? Cu cei care trebuie să-și negocieze umanitatea contra plic. Mă simțeam stingher în spitalul ăla mișto privat, ca un privilegiat.
Apoi vorbesc cu mama la telefon. Mama e o enciclopedie vie a sistemului medical românesc – a avut atîtea boli încît știe tot despre ce spital, ce medici sint de recomandat sau de evitat, știe pe cîte cineva prin fiecare spital de stat. Mama e o resursă importantă. Mama știe cum să supraviețuiască unui sistem crud. Și mai ales, mama știe cît e șpaga. I s-a cerut de atîtea ori în momente cînd era aproape să moară sau să pățească ceva grav încît nu tratează chestiunea decît pragmatic – cum scăpăm de aici? Mama nu are iluzii, mama a renunțat să se mai enerveze. Mama a supraviețuit sistemului medical socialist pe care încă îl avem în România. Mama știe că ar trebui să fie gratis și pentru toți în teorie. Eu mă enervez, dar eu nu as supraviețui acolo. Mama știe că sistemul socialist înseamnă în practică doar cu șpagă și doar pentru cine apucă.
Deci, vorbesc cu mama. Îi zic cum a fost și că a costat 2800.
Zice: aha, păi e ok! La operația aia, la stat șpaga pentru medic și anestezist e 20 de milioane, cu ce mai dădeai la asistente și ce mai trebuia să aducă de acasă, nu e mare diferență.
Și atunci mi-am dat seama cît de tare e mama. Eu ca un intelectual prost ce sînt făceam calcule: cît costă la spitalul privat versus cît e salariul minim / mediu, făceam calcule despre cine își permite și cine nu, și mă simțeam atît de prost că atît de mulți oameni nu și-ar fi permis.
Mama nu face calcule din astea, o lasă rece, mama știe că scopul e supraviețuirea, deci tratează alternativele. Mama mi-a deschis mintea. Mama ar trebui să fie consilieră a ministrului Sănătății. Pentru că politicile trebuie să țină cont de microeconomia unui sistem așa cum funcționează el, nu în teorie. Iar MAMA ȘTIE.
Deci, calculul mamei:
La privat = asigurarea de la Casă + 2800 lei cu totul + civilizat + pacientul mulțumit.
La stat = asigurarea de la Casă + 2000 lei șpagă la medici + șpagă variabilă la asistente + cheltuieli neprevăzute (șpagă la intrarea în spital, mîncare suportabilă, etc).
La asta, aș adăuga eu, se mai adaugă că privatul îți dă chitanță, deci plătește impozite. La șpagă nu se plătesc impozite.
Ce i-ar spune mama ministrului Sănătății? Dom`le, încurajează-le pe alea private. Vezi ce vor ca să presteze mai ieftin, ca să ajungă să se opereze toată lumea acolo. Lasă liberă concurența între stat și privat pentru banii noștri, scopul tău e să ajuți contribuabilii, nu să ajuți spitalele de stat.
Ce face ministrul? Exclude spitalele private de la finanțarea de la bugetul de asigurări. Cum bine zice Vlad Mixich, statul mă obligă să-mi cheltui banii de asigurare doar în spitalele sale împuțite.
Dacă ruda mea se opera după noua regulă, Casa nu acoperea partea sa din spitalizare. Asta ar fi dus costurile în sus peste cei 2800 de lei. Ne-am fi permis? Probabil că da. Cînd ești în situații de acest gen, dai mult ca să scapi de mizeria de la stat și de șpăgari. Deci ”a îți permite” devine relativ. Sau probabil că nu am mai fi încercat la privat deloc, nu l-am fi tratat ca pe o posibilitate. Și ar fi trebuit să învățăm legea junglei din spitalele de stat.
Ministrul Sănătății ne obligă pe toți să ne adaptăm, să supraviețuim abjecției. El și alți demnitari se vor trata în continuare la Elias, spitalul de stat pentru nomenclatură – că așa e în socialism: poporul o duce bine prin reprezentanții săi.
PNL, clasa de mijloc îți transmite numai pupături peste ochi!
Mamă, asta este! Ești prea bună pentru ăștia. Nu vei fi ultima generație care supraviețuiește junglei sistemului medical socialist.
Din articolul lui Vlad Mixich:
”Pacientilor li se interzice sa se mai trateze intr-un spital privat folosindu-si asigurarea medicala platita chiar din munca lor. Acei 10% din totalul banilor nostri, ai cetatenilor, care erau indreptati prin alegerea noastra libera catre un spital privat se vor duce de acum, indiferent de ce decidem noi, catre spitalele de stat. Practic, ne raman doar doua optiuni:
Sa mergem intr-un spital de stat pentru a putea beneficia de asigurarea medicala platita din proprii nostri bani. Ministrul liberal ne obliga astfel sa ne tratam in cladirea aia cu weceuri murdare si asistente morocanoase. Statul nu va face nicio economie, dar va creste cantitatea spagii care circula prin spitalele de stat si ramane netaxata (peste 60% din pacientii spitalelor de stat sunt obligati sa faca plati informale).
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
