„Este firesc ca la încheierea unui an să se facă un bilanţ și să se pregătească viitorul”, spune Andrei Marga pe site-ul ICR, cu un rânjet prevestitor de epidemii necunoscute. Concursul organizat de prăvălia dumnealui culturală pentru ocuparea unor posturi de referenți și directori adjuncți în străinătate a fost, la propriu, o mascaradă demnă de filmele propagandistului abia stins (dar jelit cu patos oficial și național).

Marius StanFoto: Arhiva personala

Facts – partea I:

1. Candidații depun onest dosarele, dau bani din buzunarul propriu pentru acte, legalizări, caziere (etc.), fac una bucată proiect cultural beton cu buget și tot dichisul. Aplică!
2. Prin 19-20 decembrie, candidații recepționează e-mail-uri banale de confirmare a primirii și li se dau numere de concurs.
3. Pe site-ul ICR este anunțată data desfășurării concursului, respectiv proba a II-a: interviurile! [Între 7 – 11 ianuarie 2013].
4. Candidații pleacă liniștiți în vacanțe, își scriu pe șervețele rezoluțiile de Anul Nou și așteaptă cuminți să fie anunțați: fie că nu au ajuns în etapa de interviuri, fie că după 7 ianuarie vor fi programați pentru acest tip de rutină.
5. Surpriză: Vineri – 4 ianuarie a.c. – apare pe site-ul ICR lista completă a câștigătorilor!
6. Bun, bun, felicitări domnilor și domnițelor norocoși, dar de unde ați apărut? După ce set de reguli ați jucat? Ați stat cumva pe Skype la trecerea dintre ani, supuși tirului de întrebări al bravilor ICR-iști bucureșteni? Ați reușit? N-ați reușit? Oare chiar ați aflat că ați fost numiți? Poate nici nu v-ați manifestat intenția de a lucra în aceste posturi… întrebări cât se poate legitime pe un fond cât se poate de obscur…
7. Interpelat în legătură cu subiectul, Andrei Marga spune senin pe Realitatea TV (5 ianuarie a.c.: http://www.realitatea.net/andrei-marga-si-icr-acuzati-ca-aranjeaza-concursurile-pentru-posturile-in-strainatate_1084900.html) că respectivul concurs „s-a desfășurat conform regulilor, nu e niciun mister”. Alo, domnul Marga! Dumneavoastră ați stabilit regulile și le-ați lăsat la vedere pe site-ul ICR (există print screen-uri de vă gândiți cumva să igienizați locul), ce anume nu înțelegeți? Mister e poate doar acest Alzheimer instituțional…

Facts – partea a II-a:

Povestea prinde deja pe rețelele de socializare un contur cât se poate de evident:

Sub titlul Nici eu n-am ce face// Lista lui Marga: „dintre noii directori adjuncţi şi referenţi aleşi de Marga (înainte de etapa interviurilor, programată după 7 ianuarie), una e fostă şefă în comitetele şi comiţiile studenţeşti de la UBB pe vremea cînd Marga era rector, alta e doctorandă la UBB, alta a făcut un master la studii europene/UBB, altul (referent la New York) e directorul Operei din Cluj, alta apare pe lista de susţinători «Maryland women for Mitt Romney», altul e vicepreşedintele partidului conservator din diaspora”…

Sau: „as mai completa cu faptul ca «invingatoarele», viitoare referente la Praga si Roma, sunt chiar persoanele care s-au ocupat administrativ de dosarele concursului (mai degraba mascaradei)… pe principiul «cine imparte, parte isi face»”

Probabil 99% din respondenții unui sondaj pe subiect ar spune cu ochii închiși că aleșii pseudo-concursului sunt, într-un fel sau altul, conectați la rețeaua de amicalități, cumetrii, pay-backs și alte peșcheșuri a noii conduceri ICR. Bon! Domnul Marga vrea probe… păi să i le dăm. Pentru un tablou complet al arborelui ICR-ist rugăm autoritățile, presa, vecinii de scară să se autosesizeze (sic). Noi oferim doar un biet exemplu, cu informații din varii surse (doar nu suntem cu toții spălați pe creier, domnule Marga).

Domnule Andrei Marga,

Ați auzit cumva de noul director-adjunct de la ICR New York? Doamna Mihaela Voineagu-Cropsey vă spune ceva? Vă zicem noi: tocmai ați pus-o pe site-ul ICR la rubrica „premianți”. Nimic rău până aici (poate mai puțin cele 7 puncte de mai sus, dar să trecem și peste asta… detalii). Dacă stați puțin liniștit, poate vă veți aminti totuși că sunteți prieteni de familie. Poate vă veți aminti că soțul dumneaei – Seth Cropsey –, deține un doctorat onorific la Universitatea Babeș-Bolyai pe care tocmai dumneavoastră o păstoreați la data fericitului eveniment. Pentru mai multe detalii despre republicanul Seth Cropsey, consilier al lui Mitt Romney, e suficient să facem un click aici: http://mediamatters.org/blog/2012/10/19/wall-street-journal-non-disclosure-strikes-agai/190767 Dar asta este problema dumnealui, să fie perfect sănătos. Problema dumneavoastră, domnule Andrei Marga, este că nu prea vă mai amintiți mare lucru despre nimic. Să ne întoarcem însă la proaspăt unsa doamnă Mihaela Cropsey… poate ne explicați domniile voastre – Andrei Marga, Vladimir Simon, Mihai Milca sau Octavian Hoandră – care au fost criteriile numirii acestei doamne? Pentru că, în mod cert, nu a stat la coada candidaților de la București. Care sunt calitățile sale manageriale? Ce experiență deține în acest domeniu? Unde a lucrat în țară până la plecarea în State? Unde a lucrat în SUA până la această numire?

Bun, aveți spate republican (presumably), dar de ce vă bateți joc de oameni și reguli? De ce sfidați public morala și toate principiile jocului democratic?

De fapt singura glăsuire mai publică a doamnei Mihaela am găsit-o și noi aici, tot cu un click: http://www.miscarea-aradeana.ro/node/349/activism_report?page=3 (cităm din dânsa: „Oare de ce se distruge tara noastra cu buna stiinta? Corul filarmonicii trebuie salvat. Si nu numai. Aveti grija de cultura romaneasca. Prin ea ne putem scoate capul; in lume. Nu prin cei care ne reprezimta la nivel politic. Sunt o rusine. Nu sunt in primarie destui oamani care iau bani fara sa faca nimic? Dragi aradeni, voi i-ati votat. Sper ca la alegerile viitoare acest PD-L sa fie doar o amintire neplacuta. Si sa nu uitam ca si invatamantul e la pamant”).

Acum, în încheiere, domnule Marga, avem și noi o altă întrebare marca Voineagu-Cropsey: oare de ce distrugeți cultura română cu bună știință? Corul contestatarilor domniei voastre trebuie salvat (și nu numai), abia asta e democrație și normalitate. E păcat, domnule Marga, e mare păcat, pentru că dumneavoastră ne reprezentați la nivel politic și ar trebui să fiți, din contră, o binecuvântare. În orice caz, suntem ferm convinși că experiența doamnei Cropsey la ICR New York îi va lăsa doar amintiri plăcute…

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro