Inca o povestire de pe plaiuri mioritice taxatoare de buzunar. In anul 2010, am platit impozitul pe apartamentul parintilor, la Posta, prin februarie. Si in 2011, si in 2012, tot la Posta, tot prin februarie. Posta este mai aproape (300m) decat administratia financiara (3 km). Toate bune si frumoase, aparent, scrie lloopp, pe blogul La coltu' strazii.

Acum 2 saptamani primesc telefon de la tata ca i-a venit scrisoare prin care este instiintat ca s-a emis o sentinta judecatoreasca prin care va fi executat silit pentru suma de 31 lei pentru o datorie din 2010 catre DIRECTIA IMPOZITE SI TAXE LOCALE SECTOR 3. As fi ras, daca nu ar fi fost de plans.

Vinerea trecuta, merg cu jalba in protap la ghiseu. Am mai avut de a face, e frumos pe Lucretiu Patrascanu, cu bon de ordine, cu scaune, astepti, frumos, civilizat. Imi vine randul, doamna im explica faptul ca sunt trecuti doi proprietari pe apartamentul din Bucuresti, dar tata are doua proprietati, si incepand 2010, pe a doua proprietate se va plati impozit suplimentar. Cum legea s-a emis dupa ce am platit impozitul pe 2010, am ramas datori. Urmeaza discutia aproximativa :

  • - Bine doamna, dar, am mai platit de 2 ori impozitele pana atunci, de ce nu mi-a aparut si aceasta suma de plata?
  • - Pai Posta nu vedea suma asta
  • - Sa lasam asta deoparte momentan, lucrez in IT, mai inteleg cate ceva. Vreau sa platesc datoria
  • - Nu puteti
  • - De ce?
  • - Pai trebuie disjungere de rol, trebuie sa imi aduceti niste acte
  • - O facem si pe aceasta doamna, dar totusi, ma rog de dumneavoastra sa va dau bani, sau cum? Platesc acum, si apoi facem hartogaraia.
  • - Nu ca trebuie disjungerea, nu mai pot emite chitante pe numele a doua persoane aduceti cutare copii de pe documente.
  • - Bine doamna, va aduc, dar in 2010, puteam sa platesc fara actele astea?
  • - Da, dar acum nu se poate, din 2011 nu se mai poate.
  • - Pai bun, si, nu se vede ca suntem buni platnici, nu se putea trimite o scrisoare, ceva, ca avem o restanta, ca plateam, s-au cheltuit bani publici pentru jurist/avocat/judecator, in loc de cativa lei pentru o scrisoare?
  • - Pai s-a anuntat la televizor ...
  • - S-a anuntat la televizor ca avem noi restanta in 2010 31 de lei la administratia financiara sector 3? Imi vine greu sa cred ...
  • - Nu, s-au anuntat ca se plateste impozit suplimentar pe a doua locuinta.
  • - Asta da, am vazut, si am platit constiincios ce impozite mi-a spus operatorul Postei ca am de platit, si totusi am fost dat in judecata ...
  • - Pai stiti, Posta nu vede ...
  • - Bine, hai ca o luam de la capat, sunt dat in judecata de statul roman pentru ca functionarii statului prefera sa dea in judecata un bun platnic decat sa trimita o notificare cand o aplicatie a statului nu este adaptata la legislatie. Dati-mi va rog sa notez actele necesare.

Trece o saptamana, necesara sa fac rost de copiile respective. O scurta povestioara, si pe tema aceasta, plicul de la parintii mei primit la Oficiul Postal 72 era facut harcea-parcea, si lipit cu niste banda adeziva a Postei pe care scria ￢deteriorat in transport, reconditionat Posta￢. Lucru normal si de bun simt, cum era totusi vorba de copii dupa acte de proprietate si carti de identitate, am intrebat unde si in ce conditii s-a intamplat deteriorarea. Doamna mi-a explicat ca in mod normal, trebuie aplicata o semnatura si o stampila indicand ce si cum. I-am reamintit ca violarea corespondentei este pasibila cu inchisoarea, si nu este lucru de gluma, si mi-am manifestat dorinta de a depune o sesizare. Mi-a confirmat din discutia care a urmat ca nu exista nici o procedura prin care angajatii Postei sa noteze si sa semnaleze deteriorarea si reconditionarea corespondentei in timpul transportului. Practic acest lucru se putea intampla oriunde pe traseu.

Astazi am fost sa rezolv cu administratia financiara. Iau bonul de ordine numarul 13. Imi vine randul, prezint actele, mai o intrebare, mai ceva, imi dau actul de impunere, merg la ghiseu, platesc, si imi vad de ale mele.

Costuri: 10 lei transmiterea prin Posta, 20 de lei fotocopiere, 20 de lei taxi-uri (ca sa nu intarzii prea mult la serviciu), 6 ore pierdute pe drumuri si pe la cozi, 31 de lei impozitul propriu-zis. Nu stiu cat a costat pe statul roman sa ne dea in judecata. Cred ca totul se putea rezolva cu putina bunavointa, si o notificare scrisa inainte de a se da in judecata, eventual instructiuni despre actele cu care trebuie sa ma prezint. Asta ar fi costat mai putin, si timp, si bani, si nervi. Dar hei, asa am crescut PIB-ul tarii, prin cooperativa munca in zadar. Ce pretentios sunt, am uitat in ce tara traiesc !

Comenteaza pe blogul La coltu' strazii.