Sectia de procurori a CSM, pe 22.11.2012, a avizat negativ propunerile facute de ministrul justiţiei pentru a ocupa cele două funcţii vacante de la nivelul conducerii MP şi DNA. Ce se întâmplă mai departe?

Cristi DaniletFoto: Arhiva personala

1. Cred că e posibil ca ministrul să renunţe la propunerile sale, pe teoria că cine are dreptul să iniţieze o procedură are şi posibilitatea de a renunţa la ea. Până la urmăinterviul a fost făcut de reprezentanţi ai procurorilor, dintre care unii cu mare vechime în funcţii de conducere, care au experienţă în ce priveşte activitatea Parchetului şi care, am certitudinea, au exprimat un vot (5 ÎMPOTRIVĂ din 6 exprimate) motivat pe aspecte strict profesionale şi de profil a candidatului în raport cu profilul funcţiei pentru care au candidat. Acestea sunt argumente puternice pentru ministru să accepte că propunerile sale nu sunt cele mai bune.

2. Dacă ministrul decide să meargă mai departe la Preşedintele României cu cele două propuneri, acesta are două posibilităţi:

a.să decidă numirea. Până la urmă, avizul CSM e consultativ, deci Preşedintele poate trece peste opinia CSM, având ca argumentlegea care îi permite asta. De altfel, aşa a fost şi în situaţia Codruţei Kovesi care atunci când a fost propusă de ministrul Predoiu pentru un an doilea mandat, deşi primise aviz negativ de la fostul CSM, totuşi Preşedintele a numit-o.

b.să refuze numirea. Preşedintele poate respinge numirea celor doi procurori propuşi de ministru. Potrivit legii, el trebuie să o facă motivat şi să comunice public acest lucru. Desigur, motivarea poate avea ca argument forte tocmaiavizul CSM. Acest lucru ar însemna că în numirea implicând organisme politice totuşi argumentul profesioniştilor contează cel mai mult. Ceea ce ar însemna că CSM a ajuns la un anumit grad de maturitate încât să fie schimbată legea astfel:

-fieCSM să primească toate atribuţiile legate de procedura de numire a şefilor MP, cu două variante: sau propunerea o face CSM şi Preşedintele numeşte; sau numirea o face însuşi CSM;

-fie avizul CSM să fie unul obligatoriu: numirea în funcţie poate rămâne atributul formal al Preşedintelui, propunerea din partea ministrului păstrată, dar opinia CSM să conteze în mod decisiv.

3. Acum, după cele petrecute azi, dacă preşedintele refuză numirea, teoretic ministrul are trei posibilităţi:

a. fie revine cu aceleaşi două propuneri: Nimic nu îl împiedică pe ministru să revină cu aceleaşi propuneri la CSM şi apoi la Preşedinte. După cum nimic nu îl împiedică pe Preşedinte ca din nou să respingă candidaţii. Iar acest `joc` poate continua la nesfărşit;

b. fiepropune pentru numire pe următorii procurori de pe lista alcătuită în urma selecţiei – posibilitateavansată deja de ministru. Cred însă că dacă cei propuşi de ministru şi intervievaţi azi de CSM au fost consideraţi cei mai adecvaţi funcţiei (în sensul de corespundere cu profilul postului ) şi totuşi ei au fost avizaţi negativ, e logic că următorii de pe listă sunt mai puţin `adecvaţi` şi riscul de a primi şi ei aviz negativ de la CSM e imens;

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro