Batalia pentru putere purtata in spatiul public o vedem cu totii: tentative de schimbare a unor sefi de institutii cheie, declaratii de intimidare, amenintari cu raspunderea penala etc. Nu doar parchetele sunt in colimator, ci si serviciile serete, SRI si SIE, alte institutii cheie. De pilda, Crin Antonescu si oamenii din jurul sau acuza in mod public serviciile secrete, fara a produce minime dovezi, ca joaca, in interiorul si in afara tarii, pe mana lui Basescu si impotriva USL. Ce se vede mai putin este actiunea politica subterana. Dupa toate indiciile, in ultima perioada s-au intensificat atat agresiunile publice impotriva serviciilor cat si actiunile clandestine de ofertare a esaloanelor inferioare. Surse credibile din sistem afirma ca sunt abordati ofiteri, invitati sa faca organigrame cu viitori sefi de birouri si directori.
Tactica vizeaza crearea unor orizonturi de asteptarea in randul unor generali (rezervisti sau activi) cu scopul de a inhiba la maxim activitatea serviciilor sub actuala comanda si de a recruta oameni dispusi sa execute ordine politice. Sistemele ierarhice inchise au bresele lor: slabiciunile naturii umane.In consecinta, se vor gasi mereu mercenari. Unii se gandesc cu teama daca e bine sa livreze anumite informatii, altii incep sa-si faca planuri de marire, iar cei mai multi ezita probabil in asteptarea clarificarii politice din toamna. Cativa bat la usa politicienilor si isi ofera serviciile in avans. De pilda, unul dintre noile partide a primit, in esalonul de conducere, un fost ofiter dat afara deoarece se pusese in slujba politica, incercand chiar sa implice oameni importanti din comanda serviciului.
Politicienii care agreseaza in aceste zile esaloanele inferioare din servicii sau chiar simpli ofiteri, de la centru sau din teritoriu, mizeaza pe mirajul puterii, pe viciu sau alte vulnerabilitati. In entuziasmul lor, unii isi pun incluiv soferii pe listele cu avansari. Problema majora ridicata de aceste agresiuni, publice sau subterane, este ca nu raman fara urmari. Ele afecteaza credibilitatea acestor servicii care, cu toate pacatele lor din trecut si a imaginii de jucatori malefici pe scena politica, au parcurs un drum dificil de reforma reala datorata in principal aderarii la structuri transnationale (NATO, UE, comunitatea de informatii, clubul de la Berna etc). Increderea se castiga in ani si se pierde in zile.
Poate ca nimeni nu pune mare pret pe acuzatii lansate in campanii electorale. Dar suspiciunile apar atunci cand tocmai beneficiarii informatiilor - sa zicem presedintele interimar - discrediteaza public activitatea serviciilor. Problemele se amplifica atunci cand unii parlamentari afirma cu subiect si predicat ca detin dovezi care arata ca serviciile au platit politicieni din alte tari pentru a-l sustine pe Traian Basescu in timpul referendumului. Totul se complica teribil cand informatii clasificate se scurg in spatiul public, sunt utilizate la televizor de politicieni care n-ar trebui sa le stie.
Metoda abordarii om cu om se manifesta si la alte institutii. De pilda, in cadrul Agentiei Nationale de Integritate, par a se fi inmultit cazurile de inspectori fie intimidati, fie ademeniti cu frazele tip "vom avea grija de viitorul tau". Simulacrul de cadidatura pentru sefia parchetelor a fost precedat de metoda abordarii "om cu om". In timpul unor procese mari au existat tentative similiare de influentare a unor judecatori de la Inalta Curte, soldate insa cu esec. De asaltul asupra judecatorilor Curtii Constitutionale in perioada referendumului e inutil sa mai vorbim, cativa judecatorii au denuntat ei insisi amenintarile si presiunile fara precedent exercitate asupra lor.
Pe scurt, feonomenul intimidarii s-a extins - dupa toate semnalele fara echivoc primite recent - si in zone mai greu accesibile dar extrem de importante, cum ar fi serviciile secrete. Aceste presiuni s-au exercitat si pe durata referendumului, insa exista informatii credibile ca asaltul a fost reluat.
Strategia recrutarilor individuale poate deveni eficienta daca este este dublata de mesajul general ca viitorul institutiei este nesigur, nu doar cariera personala. De pilda, procurorilor li se transmite ca vor fi scosi din randul magistratilor si trecuti in randul puternii executive iar membrilor CSM ca vor ajunge sub control parlamentar. Pe larg despre acest subiect a scris Andreea Pora in Revista 22. Functionarilor ANI li se spune zilnic ca institutia va fi desfiintata, lasata fara atributii, tinuta in frau de politicieni, adica tocmai de catre viitorii ei clienti. Adancirea sentimentului de nesiguranta si instabilitate face perfect reversibile reformele din aceste institutii, amenintate cu intoarcerea la vremurile cand lucrau cot la cot cu politicienii.
Ceea ce se vede si se aude public este doar atacul zgomotos la conducerea acestor institutii-cheie. In subteranele bataliei pentru putere se intensifica in liniste un tip de actiune subversiva menit sa demobilizeze, sa slabeasca forta si independenta unor institutii care si-au castigat greu credibilitatea in plan intern si extern.
1
11
