Statele Unite intre uraganul Sandy si alegerile prezidentiale

de dr. Martin S. Martin     HotNews.ro
Miercuri, 31 octombrie 2012, 15:49 Actualitate | Opinii


dr. Martin S Martin
Foto: Hotnews
Statele Unite ale Americii au trecut, de-a lungul istoriei lor, prin cateva incercari care i-au pus in balanta destinul. Doua dintre ele ne sunt contemporane: una, furtuna de proportii mitice Sandy, din care de-abia iesim, si alta, in care intram in doar cateva zile, alegerea celui de al 45-lea presedinte american.
Niciodata, de cand evenimentele meteorologice au inceput sa fie consemnate, nu s-a vazut un uragan cu un diametru de peste o mila, care sa aduca moarte, suferinta si pagube in douazeci si unu de state. Asta a facut furtuna care a lovit tara in noaptea de 29 spre 30 Octombrie 2012. Suntem departe de a avea bilanturi definitive, dar pe toti ne-au ingrozit deja imaginile filmate, stirile despre mortii identificati, despre locuințele distruse, despre coșmarul prin care trec cateva milioane de oameni. Se estimeaza pagube materiale intre 20 si 50 de miliarde de dolari. Cele mai lovite state sunt New York si New Jersey, unde peste sase milioane de case sunt inca lipsite de energie electrica si in care localitati intregi se afla sub ape.

Ajutoare in materiale si echipe vin din toate directiile catre coasta de Est a Statelor Unite. Nu exista om sa nu dea un ban pentru sinistrați. Cei saraci, fie și 5 dolari, cei bogați chiar și 100.000 de dolari. Stim cu totii ca, asa cum a facut-o de atatea ori, natiunea americana va mobiliza oameni, forte si mijloace materiale pentru a repune viata in matca normalitații ei.Va curata asezarile maculate, va reconstrui tot ce a fost  distrus, ii va ingriji pe cei raniti, ii va onora pe cei pierduti. Si o va lua iar de la capat. Supravietuitorii isi vor reaminti zicala repetata in atatea ocazii: „Ceea ce nu te omoara sfarseste prin a te face mai puternic”.

Astazi am auzit la stiri cum raspundea unul din membrii echipelor de pompieri care au evacuat, in doar cateva ore, mii de oameni speriati, inghetati si flamanzi dintr-un cartier din New Jersey, inundat de apele oceanului care au atins o inaltime de trei metri in numai cinci minute dupa ce un dig se rupsese. Cei surprinsi acolo nu aveau nicio sansa sa se salveze singuri si se refugiasera la etajele superioare ale cladirilor. Pompierul spunea: „N-am facut asta niciodata. Nu era nici un foc de stins. Am improvizat poduri intre cladiri si am adus de mana, unul cate unul, batrani, copii, femei, bolnavi la o platforma de unde i-am luat cu barcile, ducandu-i la un loc sigur. Nu asteptam nici o plata. Privim ceea ce am facut ca pe un privilegiu”.

Unul dintre spitalele din sudul Manhattan-ului a trebuit evacuat in foarte scurt timp. Spitalele din jur au acceptat bolnavii, dar au avertizat ca sunt atat de ocupati ca nu pot sa garanteze supravegherea si tratamentul bolnavilor critici in primele ore ale sosirii lor. Toti bolnavii de la reanimare, inclusiv copiii prematuri si cei cu functii vitale instabile, majoritatea puși pe ventilatoare, au sosit atunci la spitalele respective in echipe individuale: un bolnav-un doctor-o asistenta. Tratamentul a continuat astfel pe holuri, in ambulante, in saloanele disponibile, pana cand bolnavul a putut fi preluat de cei de la noul spital. Au participat toti doctorii si toate asistentele, de la intern pana la sef de sectie, de la lucratorii sanitari obisnuiti, pana la cei cu functii de conducere.

In astfel de clipe, nimeni nu vorbeste de politica. Echipele celor doi candidati prezidentiali au suspendat toate activitatile electorale. Mitt Romney si Paul Ryan au organizat adunari pentru strangere de fonduri pentru sinistrati si refacere.

Dar vor trece cateva zile si campania se va relua, incercand sa recupereze fiecare secunda. Miza e mare, cei doi pretendenti sunt fie la egalitate, fie la diferente insignifiante pe aproape toata intinderea tarii. Si nu mai tarziu de 6 noiembrie vom afla cine va fi cel ales.

Putine alegeri prezidentiale din epoca moderna au fost atat de intens urmarite si au creat atata partizanat, uneori excesiv de pasionat, ca alegerile din acest an. In cartea pe care am scris-o si care se lanseaza pe data de 1 noiembrie la libraria Humanitas Kretzulescu, sunt redate stiri si comentarii legate de campania prezidentiala din ultimul an. Pentru multi americani, aceasta este cea mai importanta dintre alegerile la care a participat ultima generatie si se prezice ca ceea ce se intampla marti, 6 noiembrie 2012,va avea urmari care se vor face simtite in mai multe generatii.

De ce? Pentru ca nu s-a intamplat de multe ori ca cei doi care se infrunta pentru titlul de presedinte sa fie mai diametral opusi ca ideologie, conceptie despre economie, organizare sociala, taxe, nivel de reglementari, politica externa si rol al guvernului. Pentru ca tara este intr-o recesiune din care nu  a iesit inca si care este recesiunea de cea mai lunga durata din istoria tarii. Pentru ca tara are de dus sarcina a doua razboaie si pentru ca mersul lumii ameninta cu alte conflicte. Pentru ca fortele militare ale tarii sunt suprasolicitate si in acelasi timp au de suferit taieri succesive de buget. Pentru ca datoria nationala a atins cifre de neconceput si este deja impinsa in sarcina unor generatii inca nenascute. Pentru ca pozitia Americii este mereu amenintata de forte ostile si pentru ca antiamericanismul ignorant, violent si amenintator trimite tineri, chiar si copii, indoctrinati si mintiti, sa se sacrifice pentru a omori oameni care nu le-au facut nimic și pe care nu i-au cunoscut niciodata. Pentru ca ambasadele americane sunt tinta atacurilor iar ambasadorul american omorat in Libia nu a fost protejat cand era in viata, si nici razbunat dupa ce a fost torturat si ucis. Pentru ca actualul guvern nu gaseste solutii sa reduca somajul sau sa refaca economia de crestere. Pentru ca un candidat vrea redistributie sociala fara regenerarea economiei, in timp ce oponentul ar dori sa refaca vechiul dinamism american, dar are de luptat cu opozitia abonatilor pe viata la ajutor social.

Vor trece alegerile si – odata facuta alegerea de presedinte – tara va lua drumul pe care l-a ales. Una dintre cai duce la un stat asistential, inglodat in datorii, care va face datorii din ce in ce mai mari si care va ajunge – atunci cand creditorii vor fi epuizati  sau nu vor mai avea dorinta de a continua imprumuturile – la slabiciune, dependenta, stagnare, poate tulburari sociale. La capatul acestui drum se poate intrevedea o tragica asemanare cu tarile care aleg politicieni populisti si sfarsesc in mlastina promisiunilor desarte.

Cealalta cale cere curaj, optimism, schimbari radicale de legislatie, eliberarea fortelor economice din constrangerea regulamentelor si controalelor guvernamentale, micsorarea politicianismului corupt si populist, schimbarea strategiei sociale. Fiecare individ capabil de munca trebuie sa se intretina pe el si trebuie sa-si intretina familia. Asta nu inseamna ca fiecare individ al societatii care are nevoie de ajutor nu il va primi. Insa ardoarea, dorinta de succes, munca sustinuta si etica muncii – tot ce inseamna virtuti americane traditionale – vor trebui reinstaurate in mersul societatii. Exceptionalismul american se cere renascut si raspandit. Cu refacerea puterii economice, de care americanii sunt capabili, asa cum au aratat-o de atatea ori, se va reface si puterea in lume a natiunii.
 
Multele drame si crize nationale din trecutul mai indepartat  al Statelor Unite, enorma sarcina militara pe care și-au asumat-o SUA in cele doua razboaie mondiale si in conflictele militare din Asia de Sud-Est, oribila si lasa lovitura din septembrie 2001, ca si furtuna care a lovit acum America au fost si sunt obstacole, dar nu infrangeri. Sandy este doar un memento, care vine inaintea unei zile decisive. Cei care vor merge marti 6 noiembrie la urne duc cu ei credinta, confirmata de experienta, ca natiunea americana stie sa se mobilizeze. Ei vor fi convinsi ca ea va putea inca odata, așa cum a putut și in alte dati, sa se refaca dupa un dezastru, cu atat mai mult dupa unul adus de o natura devenita brusc ostila.

Dar in ce masura societatea americana se va dovedi indeajuns de flexibila pentru a putea reconstrui un model social  avariat in ultimii ani de incercarile la care l-au supus o parte din propriii ei cetateni? Si cat de multi americani stiu ca soarta tarii lor depinde de aceasta reconstructie? Vom afla in cateva zile.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















2151 vizualizari

  • -3 (3 voturi)    
    echidistant, ca tot romanul... (Miercuri, 31 octombrie 2012, 17:04)

    vlad [anonim]

    incepe echilbrat si sfarseste partizan (republican, in cazul de fata). Remarcam avertizarea subtila pentru noi, care ne pregatim si noi de alegeri, sa nu cumva sa alegem politicieni populisti. Una din doua: ori Obama se aseamana cu Antonescu & Ponta, asa cum da de inteles autorul, si atunci au ajuns rau de tot americanii; ori autorul se lasa orbit de spiritul partizan.

    Inclin spre a doua explicatie. Tot respectul pentru d-l Martin S. Martin in calitate de chirurg; dar a se slabi cu propaganda; avem supraproductie de propaganda acasa, nu ne mai trebuie si din import.
  • 0 (0 voturi)    
    Comentariu sters de utilizator (Miercuri, 31 octombrie 2012, 17:51)

    [anonim]

  • 0 (2 voturi)    
    teoria e frumoasa (Miercuri, 31 octombrie 2012, 18:02)

    Vlad C. [anonim]

    Am venit in America cu aproape 20 ani in urma, satul de socialism, comunism si coruptie. Bineinteles cu idei de dreapta, cu admiratie pentru capitalism si pentru piata libera. Intre timp mi-am mai nuantat pozitia. Cei 8 ani ai administartiei Bush au fost ani buni pentru Romania - am intrat in NATO si EU, in mare parte datorita politicii externe a Americii, dar in opinia mea, catastrofali pentru America. Asa zisa ridicare a regulilor ( deregulation) de care vorbeste domnul Martin a fost mai mult sau mai putin o invitatie la furat - a celor care au mult - clasa financiara- de la cei care au ceva - clasa de mijloc- cu ajutorul celor care nu au mai nimic - saracii - ultimii au fost convinsi sa voteze pe criterii ideologice ( avorturi, posesia de arme, casatoria intre homosexuali, razboul din Irak) impotriva interesului lor economic. Sa nu ma intelegeti gresit, nu sustin socialismul dar statul trebuie sa aiba un rol de a mentine regulile unui joc cinstit. Capitalistul e interesat doar de profit, motivatia lui nu e sa mentina concurenta. Orice patron, daca ar putea ar desfiinta orice concurenta, si-ar asigura exclusivitatea intr-un domeniu si ar creste pretul cat de mult va putea; aici intervine rolul staului de a constarnge toti jucatorii sa joace dupa reguli si de a-i proteja pe cei slabi de cei puternici. Eu nu votez in America dar, daca as face-o as vrea sa mentin tara pe acceasi cale pe care e de patru ani.


Abonare la comentarii cu RSS
Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by