Premierul Victor Ponta a relansat, intr-un interviu publicat duminica, 9 septembrie, de cotidianul austriac Die Presse, tema reducerii atributiilor presedintelui la simpla functie de reprezentare, prin eliminarea oricaror atributii care-i permit interventii in treburile guvernului. In viziunea sa, Constitutia trebuie modificata in 2013. „Succesorul in fotoliul prezidential trebuie sa inteleaga ca rolul sau nu este sa intervina in munca guvernului, ci doar sa reprezinte tara si sa medieze intre diferitele tabere politice. Exact cum face presedintele Heinz Fischer in Austria“, explica Ponta.
Premierul constata ca actuala Constitutie „ofera posibilitati limitate de solutionare a unui astfel de conflict“ si afirma ca „devine o situatie problematica daca presedintele intervine in procesul de guvernare si, din aceasta perspectiva, Basescu are o personalitate puternica“.
Imaginea unui presedinte decorativ, devenita obsesie cronica in USL, a fost exprimata mult mai plastic de liberalul Varujan Vosganian. Potrivit acestuia, „actualul guvern are de partea sa si majoritatea parlamentara. Parlamentul si guvernul reprezinta, impreuna, puterea intr-un stat. Atunci cand ele sunt constiente de puterea lor, presedintele ramane un simplu taietor de panglici si purtator de cuvant pentru sine insusi, serviciile de informatii invata ce inseamna controlul parlamentar, iar Parchetele isi reimprospateaza, potrivit legii, conducatorii si modalitatea de a conduce, respectand procedurile“.
Prima observatie: Romania are, intr-adevar, nevoie de o clarificare a raporturilor intre puteri. Actuala Constitutie instituie un regim semiprezidential, conferindu-i presedintelui o serie de atributii. Acestea sunt insa imprecis definite. Constitutia nu a fost gandita pentru situatii de coabitare, ci pornind de la prezumtia colaborarii intre presedintie si guvern. In situatii de coabitare se ajunge inevitabil la conflicte intre cele doua institutii si la arbitrajele Curtii Constitutionale.
A doua observatie: cu toate ambiguitatile sale, Constitutia in vigoare poate functiona daca este citita cu buna credinta. Cel putin doua exemple recente arata ca guvernul si primul ministru au fost sursa principala de conflict, nu „personalitatea puternica“ a lui Traian Basescu. E vorba de disputa pe tema reprezentarii Romaniei la Consiliul European si de scandalul izbucnit dupa solicitarea presedintelui de a fi informat trimestrial pe tema parteneriatelor strategice ale Romaniei.
In primul caz, faptele sunt clare: Curtea Constitutionala a stabilit pe 27 iunie ca presedintele reprezinta Romania la Consiliul European si ca poate delega aceasta atributie. Premierul Victor Ponta a incalcat decizia Curtii, mergand la Bruxelles, ceea ce l-a determinat pe seful statului sa afirme ca a fost impiedicat sa-si exercite atributiile. In al doilea caz, faptele sunt la fel de clare: pe data de 4 septembrie, in primul sau discurs de dupa referendum, presedintele le-a solicitat ambasadorilor informari trimestriale referitoare la parteneriatele strategice si le-a cerut sa transmita afara mesajul ca „institutiile statului au functionat corect“.
Aceasta pozitie a starnit iarasi nemultumirea liderilor USL, care au evocat posibilitatea declansarii a unei noi actiuni de suspendare. Ministrul de Externe, Titus Corlatean, s-a declarat impotriva „unor canale de comunicare separate“, negandu-i, de fapt, presedintelui un set de atributii constitutionale. Cerandu-le in mod explicit ambasadorilor sa actioneze intr-un anumit fel, Traian Basescu s-a comportat in mod evident ca sef al diplomatiei, rol pe care si-l revendica guvernul.
Si in aceasta problema, Curtea Constitutionala a facut deja lumina. In motivarea Deciziei 683 din 27 iunie 2012, aceeasi care transase problema reprezentarii Romaniei la Bruxelles, Curtea stabileste fara echivoc rolul presedintelui in politica externa a Romaniei.
Redam integral argumentatia Curtii: „Potrivit art.80 alin (1) din Constitutie, presedintele Romaniei reprezinta statul roman, ceea ce inseamna ca in planul politicii externe conduce si angajeaza statul. Acest text constitutional ii permite sa traseze liniile viitoare pe care statul le va urma in politica sa externa, practic sa ii determine orientarea in planul relatiilor externe, tinand cont, desigur, de interesul national. (…) Prin urmare, Curtea constata ca rolul guvernului in politica externa este unul mai degraba tehnic, el trebuind sa urmeze si sa indeplineasca obligatiile la care Romania s-a angajat la nivel de stat. Asadar, rolul guvernului este unul mai degraba derivat, si nu originar, cum este cel a presedintelui Romaniei; asadar, nefiind o putere delegata, ci proprie presedintelui Romaniei, reprezentarea statului poate fi delegata, printr-un act de vointa expres de catre acesta, atunci cand considera necesar“.
In concluzie, constatam ca sursa conflictelor de natura juridica intre institutiile statului nu o reprezinta, in ultimele doua situatii, Traian Basescu, ci tocmai guvernul, care deplange faptul ca presedintele se amesteca in treburile sale. Altfel spus, Constitutia in vigoare, asa ambigua cum e, este nesocotita tocmai de cei care-l acuza pe seful statului ca-si depaseste atributiile. Apoi, nu este deloc limpede la ce i-ar ajuta pe liberali o Constitutie care sa-i rezerve presedintelui rolul de „taietor de panglici“. Poate Crin Antonescu asa se vede in 2014. Dar lor, liberalilor, la ce le-ar folosi un Crin Antonescu urcat in vitrina de la Cotroceni si un Victor Ponta la guvern, avand in mana toata puterea?
Nota: Text aparut initial in ultimul numar al Revistei 22
2
47
