Ati mai vazut azi articolul cu Vocea Rusiei. Preiau cateva paragrafe de pe site-ul original. Sublinierile imi apartin:

-[...] Liderul de la Budapesta nu poate fi considerat unicul -responsabil- pentru situatia in care referendumul are dificultati in procesul de validare.

Liderii USL au facut cateva erori serioase, dar principala eroare a fost si ramane spiritul de non-combat de care dau dovada reprezentantii opozitiei. Daca referendumul s-ar fi petrecut cu liste electorale actualizate, s-ar fi desfasurat pe parcursul a doua zile sau ar fi rezistat presiunilor externe in privinta cvorumului, atunci Traian Basescu ar fi fost demis.

Echipa de la USL mai are şanse reale să-l demită pe Traian Băsescu, dar pentru a reuşi trebuie să acţioneze în forţă şi să renunţe la comportamentul defetist. Alternativ, nu au decât să se delecteze cu „coabitarea” cu un preşedinte care i-a declarat „puşcăriabili” şi să irosească imensul capital de susţinere populară pe care l-au acumulat în această perioadă. Imixtiunea externă ar putea fi invocată pentru a justifica validarea referendumului de CCR chiar şi în lipsă de cvorum. Parlamentul poate decide repetarea referendumului pentru atingerea cvorumului. Până la urmă, există şi opţiunea organizării unor proteste de stradă. Dacă politicienii USL nu vor face nimic şi se vor complace cu ideea „coabitării”, suportul popular de care beneficiază astăzi, va dispărea foarte rapid. Sprijinul electoral pe care îl au se datorează aproape în exclusivitate resentimentelor pe care alegătorii îl au faţă de Traian Băsescu. Dacă USL refuză să demonstreze electoratului că este dispus să lupte până la capăt, atunci toate simpatiile negative ale electoratului se vor canaliza spre o altă forţă politică dispusă să-ţi asume rolul de „inamic implacabil” al regimului Băsescu. Trebuie luat în calcul posibilitatea ca acest electorat frustrat şi trădat de „pacifiştii” de la USL poate ajunge la concluzia că trebuie susţinută o forţă politică mult mai radicală, iar istoria demonstrează că asemenea forţe pot apărea pe scena politică la momentele cele mai nepotrivite.

[...]Comportamentul liderilor USL va arăta dacă ei sunt dispuşi să trădeze încrederea şi speranţele electoratului propriu sau dacă îşi vor asuma riscurile şi beneficiile unei lupte politice până la capăt. Din punct de vedere politic, juridic şi moral, USL dispune de multe opţiuni în vederea continuării luptei politice şi toată problema ţine exclusiv de calităţile volitive ale liderilor acestei formaţiuni politice. Dacă nu o vor continua lupta, alegătorii români vor trebui să se obişnuiască cu ideea că soarta lor depinde nu de votul popular, ci de deciziile luate de Traian Băsescu şi Viktor Orban.”

Va las sa trageti singuri concluziile in ceea ce priveste aceasta mostra de manipulare, incitare la ura, violenta si miscari de strada. Plecand de la premiza ca prietenii prietenilor nostri sunt prietenii nostri, va las deasemenea sa trageti concluzia in spatele cui se raliaza interesele rusesti. In cazul in care nu este clar, Vocea Rusiei este detinut de guvernul rus, fiind practic portavocele oficial al acestuia. Cine zicea ceva de-o conspiratie? Povesti domle’…

As mai adauga cateva pareri la cele enumerate de Emil, repetand chiar anumite mesaje:

1. Doamna cea grasa, adica CCR, inca n-a cantat…

2. S-au scos toate cutitele, topoarele si flintele pe masa. Oamenii fini, educati si civilizati, nu au un “mindset” care sa poata intelege cu usurinta ce se intampla aici, pentru ca se impiedica de premizele “normalitatii”. Aceste premize nu exista pentru actorii aceste lupte politice. S-au sacrificat prea multe, miza e prea mare pentru ca sa se impiedice de un ciot, fie el si constitutional…

3. Daca acea doctrina a disuaziunii dosarelor a picat si daca tot s-a apasat pe butonul rosu, as vrea sa vad ca ies la iveala toate dosarele. Din ambele gasti, fara mila. Sa curga condamnarile.

4. Comenta cineva mai devreme ca nu e mare polarizarea, sau nu atat de mare ca cea provocata de Basescu. Imi pare rau, nu pot sa fiu de-acord. Nu am vazut niciodata atata visceralitate, o asemenea exacerbare a instinctului animalic si orbire a ratiunii ca in ultimele zile. Parinti certandu-se la sange cu copii lor pentru un vot, cu cuvinte grele, amentintari si santaj, prieteni vechi care nu se mai suporta si nu mai vorbesc unul cu celalalt… Campania a fost exclusiv in acest registru de jos, jucata pe frustrari, cu apel la razbunare, cu incitare la isterie si violenta (“Demite-l!”, “Ti-a furat pensia!”, “Taie-i mandatul!” si multe, multe altele). Masina propagandistica de pe Antene a jucat ca la carte, insutita fie raspunderea si pedeapsa celor care si-au luat asupra lor sa invrajbeasca, sa dezbine si sa bage zazanie, ca sa poata manipula mai usor. Ne vor trebui ani ca sa refacem aceste rani, sa restabilim dialogul sa acceptam si alte opinii decat cele care au fost stantate cu televizorul pe creier.

5. Cine seamana vant va culege furtuna. Toata aceasta isterie nu s-a fructifcat, tapul ispasitor nu a fost sacrificat iar presiunile n-au rabufnit. Cei ce au creat aceasta tensiune, ar trebui sa fie constienti ca pot deveni paratraznet, mai ales in conditiile in care seceta si accentuarea crizei din UE, se vor simti din plin peste cateva luni. Cu o Grecie care mai are cateva luni de supravietuit in UE, o Spanie care se va prabusi sub povara bailoutului, o Italie care pierde altitudine, sa nu se astepte ca Romania sa beneficieze de ingaduinta din partea unei Germanii ce duce greul sau a unei Frante in cautarea unei noi identitati interne. Cu atat mai putin cu cat ne-am pus singuri bete in roate, am “rocked the boat” in mijlocul furtunii.

Urmeaza vremuri foarte grele, economii mult mai productive decat a Romaniei vor fi sever impactate de vicisitudinile situatiei globale,transformarile structurale despre care vorbeam acum patru ani intra intr-o faza acuta si accelerata. Am pierdut suficient de mult timp in toti acesti ani, ne-am afundat intr-o mocirla imputita in ultimele luni, ar trebui sa fim constienti ca al doisprezecelea ceas a venit si a trecut. In timp ce noi ne certam cine sa prinda locuri mai bune la sezlongurile de pe puntea Titanicului, aisbergul a ajuns prea aproape ca sa mai poata fi evitat.

Daca vrem sa scapam cu bine din incercarea asta, ar trebui sa nu ne mai certam pe false probleme si sa ne concentram pe adevaratele urgente. Altminteri, daca in loc sa punem mana de la mana ca sa ne construim o pluta pe care sa ne suim impreuna, vom continua sa bem din otrava invrajbirii si sa ne consumam energia distrugand in loc sa creeam, ne vom scufunda cu totii.

Pentru ca nimeni in afara de noi nu va avea grija de interesele noastre, ale cetatii. In nici intr-un caz, gastile de politicieni, sau cei aflati in spatele lor.

PS: Acum aproape trei ani scriam articolul asta. Va invit sa-l recititi, atat pentru ca se confirma anumite tendinte, cat si pentru ca arata ca anumite lucruri s-au inrautatit in loc sa se imbunatateasca. Ar fi intr-adevar cazul sa incepem sa privim lucrurile cu maturitate

Citeste si comenteaza pe blogul Jeopardy.