Am ascultat aseară stupefiat declaratia unui politician, aflat la conducerea unei structuri politice. Nu vreau să citez pentru că nu am intenţia de a particulariza. Ceea ce am reţinut din spusele politicianului e că ar fi dosare blocate de un partid, dar că în noua conjunctură politică în perioada următoare ar urma să se dea drumul la acestea.
Eu aş vrea să spun un lucru foarte clar, în calitatea mea de judecător şi membru CSM: un politician nu are voie să facă astfel de afirmaţii. Când e vorba de justiţie, de funcţionarea acesteia, de dosarele instrumentate de magistraţi, prin astfel de poziţii publice se iese din sfera aşa numitelor “declaraţii politice” (sintagmă care în democraţia originală din România înseamnă că poţi să spui orice despre oricine fără a fi nevoit să justifici şi fără a fi tras la răspundere) şi se intră în sfera “intruziunii politice în justiţie”.
Oricât ar încerca politicienii să nege, cu toţii vor să deţină controlul asupra justiţiei. Numai că din toamna lui 2004 acest lucru nu mai este posibil. Este ceea ce se cheamă INDEPENDENŢA JUSTIŢIEI – valoare constituţională cu care trebuie să ne obişnuim cu toţii, care presupune că magistratura se autoguvernează, cariera magistraţilor este decisă doar meritocratic şi că în faţa justiţiei toţi cetăţenii sunt egali. Ea derivă din principiul SEPARAŢIEI PUTERILOR ÎN STAT – ceea ce înseamnă că o putere nu se poate amesteca în atribuţiile celorlalte puteri. Şi acest principiu este rezultatul STATULUI DE DREPT – valoare fundamentală care presupune că toţi, indiferent de poziţia pe care o ocupăm, ne supunem legii, şi pe aceasta se bazează orice DEMOCRAŢIE, ţinta oricărei reforme sociale.
Ca urmare, politicienii trebuie să se abţină în a da ordine justiţiei sau să creeze impresia că pot da ordine justiţiei, în a critica magistraţii şi în a nu se supune hotărârilor judecătoreşti. Din contra, şi ei, politicienii, sunt datori să protejeze independenţa justiţiei şi să contribuie la întărirea încrederii publicului în justiţie, aşa cum o spune, de exemplu Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei la pct.6 şi 18 dinRecomandarea (2010)12.
Citeste tot articolul si comenteaza pecontributors.ro
