Scriam, la finalul articolului trecut: ”De ce e precedent periculos? Observați că toată această ”lovitură de forță” se bazează pe prezumția că, în timp instituțiile conduse de USL își pot permite să încalce grav legea, constituția și prerogativele altor instituții, instituțiile abuzate în acest fel vor continua să le respecte. Și dacă nu se va întâmpla asta? Hm? Dacă președintele Băsescu va spune pur și simplu că nu-i pasă de hotărârea de suspendare, la fel cum nu i-a păsat nici dlui Ponta de decizia Curții privind reprezentarea externă? Dacă nu se lasă suspendat?”
Nu sunt sigur dacă cititorii au înțeles ce am vrut să spun: am primit două feluri de replici, dar ambele par să rateze întrebarea. Deși, chiar și așa, îi dau un răspuns – presupun fără să-și dea seama. Primul grup de cititori a argumentat că, dacă încearcă să facă asta, va fi luat de procurori, polițiști etc. De ce ratează întrebarea? Pentru că-i contrazice premisa: cei care consideră acest scenariu presupun implicit (și amuzant, dacă situația n-ar fi atât de gravă), că președintele ar ignora hotărârea instituției fundamentale numită Parlament, în schimb s-ar supune cuminte unui Gigel cu chipiu ar bate la ușa Cotroceniului și l-ar invita la secție. De ce cred că totuși e un răspuns la întrebare în scenariul acesta? El presupune că dacă nu s-ar supune hotărârii legale, președintele s-ar vedea supus unei acțiuni de forță. Ce l-ar împiedica pe președinte să răspundă în același fel? Sigur, suferinzii de obsesia Băsescu judecă situația strict și exclusiv din această prismă, prin urmare problema lor e cine ar câștiga probabil din disputa de forță. Problema mea și a celorlalți oameni este ce s-ar alege cu statul acesta în clipa în care s-ar ajunge la așa ceva. Asta e rațiunea întrebării mele.
A doua categorie de răspunsuri spun că Traian Băsescu n-ar face asta, și explică de ce. Le dau și le-am dat dreptate, a fost limpede în clipa în care dl Băsescu a declarat, după ce dl Ponta a călcat decizia Curții privind reprezentarea externă, că exclude categoric o plângere penală împotriva premierului. Ca paranteză, procurorii nu-l pot urmări penal pe dl Ponta decât la solicitarea Președintelui sau Parlamentului – asta dacă se respectă constituția, dacă nu se respectă, orice e posibil. Oricum, întrebarea nu era dacă dl Băsescu va face asta, ci ce s-ar întâmpla dacă ar proceda în acest fel. E o ironie că în calea acestui scenariu stă tocmai respectul față de constituție și instituții al unui demnitar care e pe cale de a fi înlăturat, cu o motivație absolut ridicolă, din pricină că ar fi încălcat grav constituția. Și înlocuit cu unul din complicii acestui abuz revoltător de putere. Or, puneți aceeași întrebare, înlocuind ”Băsescu” cu ”Antonescu”. Problema e precedentul creat.
Și, că veni vorba, mai e un motiv pentru care acesta e un precedent extrem de grav. Am văzut comentarii care fac o mică eroare: spun că legea Curții Constituționale nu poate fi modificată prin OUG pentru că e o lege constituțională. Nu, nu e o lege constituțională, această categorie include doar legile de revizuire a Constituției. Eroarea este mică în context, pentru că nu doar legile constituționale ci și legile privind instituțiile fundamentale ale statului (cum e Curtea) se bucură de aceeași protecție constituțională de la modificarea prin OUG (art. 115 alin (6)) . Aceeași protecție făcută praf zilele astea de guvernul Ponta și majoritatea USL.
Aceeași protecție constituțională… Vedeți precedentul? De data asta regimul unei instituții fundamentale a fost alterat printr-un OUG, încălcându-se constituția. Mâine, FIX același precedent va permite ca o lege constituțională să fie trecută printr-un OUG. Guvernul va putea modifica legea fundamentală după plac. Repet, e aceași protecție constituțională pe care dnii Ponta, Antonescu și restul au încălcat-o de data asta. Ce va opri, în viitor, acest guvern sau altul să încalce protecția constituțională și privind revizuirea Constituției? Hm?
Citeste tot articolul si comenteaza peContributors.ro
