Există multe motive foarte bune pentru a numi acțiunile USL de zilele astea în termeni de ”lovitură de forță”. Problema e că, dacă ne uităm la motivație mai degrabă decât la acțiunea în sine, temeiurile expresiei se clatină rău. Nu ”forță” arată, ci slăbiciune. Și tocmai de asta e atât de periculoasă. USL se laudă cu sprijinul populației, sursa de legitimitate democratică, singura sursă de legitimitate democratică. Or, dacă ar avea acest suport, atunci acțiunile de azi ar fi inutile. Pretenția puterii actuale că, chiar și cu acest suport popular și legitimitate aferentă, tot nu pot exercita puterea este o minciună grosolană, un strop din torentul de mitomanie care se revarsă dinspre USL și reprezentanții săi. Haide să le luăm pe rând.
Vor cei de la USL ca premierul să reprezinte România în exterior? Tot ce trebuie să facă e să schimbe Constituția. E un proces perfect democratic, care nu are niciun fel e problemă. La fel, dacă vor să scape de președintele Băsescu. Dacă ai suportul electoratului, așa cum pretinzi, treci prin parlament o lege de revizuire, convoci un referendum, gata, e rezolvat. Dacă vrei ca judecătorii de la Curtea Constituțională să fie schimbați și numiți în alt mod decât până acum, exact același demers trebuie urmat. Nu există niciun fel de problemă cu asta – cum spuneam, într-un stat democratic nu există niciun fel de obstacol în realizarea obiectivelor politice ale unei puteri, atunci când ele sunt legitimate de suportul popular. Instituțiile statului democratic sunt menite să se controleze și echilibreze reciproc, nu să se obstrucționeze sau să se blocheze. Iar în măsura în care apar blocaje politice sau instituționale, acestea sunt rezolvate într-un fel sau altul la vot. La referendum de revizuire a constituției sau la alegeri parlamentare.
De asta vorbesc de slăbiciune. De ce să schimbi șefii Camerelor la 4 luni de la alegeri? Oricum își pierd mandatul atunci. De ce, chiar, să suspenzi președintele, la patru luni de la o rundă de alegeri în care, zice-se, intri cu suport popular major? Nici chiar în condițiile în care suspendarea rămâne un abuz, conform actualei legi fundamentale, tot nu cred că ar fi fost cine știe ce scandal dacă, după o rundă electorală cu un câștigător categoric, adversarul politic ar fi fost înlăturat din post. Ca să nu mai repet faptul că o revizuire a constituției ar fi rezolvat orice fel de problemă de genul acesta, ar fi luat, perfect democratic, orice atribuții președintelui, ar fi schimbat modul de alegere al Curții Constituționale, subordonarea și atribuțiile Avocatului Poporului etc. Și atunci? Dacă ipoteza e că în demersurile ei actuala putere se bucură de sprijinul majorității electoratului, atunci ”loviturile de forță” împotriva regimului constituțional nu se justifică. De unde și remarca din primul paragraf.
Încă o dată. Problema nu e cu obiectivele politice ale puterii actuale. Cu siguranță că democrația nu se clatină chiar deloc dacă șefii camerelor sunt schimbați prin votul parlamentarilor. Înlăturarea șefului statului este, de asemenea, un scop perfect legitim. Problema gravă stă în modul în care acest lucru e făcut, încălcând grav norme regulamentare, legale și constituționale. De bine de rău, din motive ce țin de insistența PSD de a-l ține șef la Cameră pe dl Năstase, din 2005 regulamentele camerelor au exclus revocarea președinților altfel decât la cererea grupului politic care i-a propus. Avocatul Poporului are un mandat de cinci ani, și nu poate fi revocat decât dacă încalcă legea. Președintele are un mandat de cinci ani, și nu poate fi suspendat decât dacă încalcă constituția. Regimul instituțiilor fundamentale, Curtea Constituțională, de exemplu, nu poate fi modificat prin OUG. Judecătorii de acolo nu pot fi revocați altfel decât de plenul Curții.
Ignorarea deciziei Curții Constituționale privind reprezentarea externă este un abuz revoltător, și unul extrem de periculos. Curtea nu a făcut decât să soluționeze, strict în limitele constituționale ale instituției, un conflict juridic de natură constituțională. Atacul ulterior la adresa judecătorilor de acolo nu vine decât să întărească acest abuz. Am văzut acum că guvernul Ponta dezminte intenția de revocare a judecătorilor. Nu există nicio diferență, în efect, între a revoca împotriva constituției membri Curții și a ignora deciziile ei. Cât timp guvernul Ponta și reprezentanții săi se fac vinovați de primul abuz, e absolut irelevant dacă se jură, fie și sincer, că nu va face al doilea.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
