Termenii din titlu sunt indeobste asociati genului de film numit “catastrofa”. In filmul numit “Invazia” o materie extraterestra ii transforma pe oameni in timpul somnului in fiinte lipsite de personalitate, dar cu aparenta identica. In filmele cu clone asistam adesea la scena unei lupte pe viata si pe moarte intre oameni si clonele lor respective. Un astfel de film poate fi vazut astazi pe ecrane de catre cei care privesc atent. Subiectul sau este invatamantul universitar romanesc. Pentru a-i ajuta sa inteleaga pe cei care nu l-au urmarit, voi rezuma cele intamplate pana acum. Inceputul filmului se situeaza dupa Revolutie. Atunci, in aerul proaspat al libertatii au rasarit precum ciupercile o multime de universitati in toata tara. Uitate dramele celor care inainte repetau de mai multe ori examenele de admitere inainte de-a putea deveni studenti. Noua democratie a deschis larg portile universitatilor. Sfarsitul primei scene.
Ca fost student din acea perioada va pot spune ca taxele universitare erau inexistente. Salariile universitarilor erau si ele ridicol de mici. Aceasta stare de fapt nu avea sa dureze prea mult. Mai cu seama ca nu peste mult timp au inceput sa activeze universitatile private. Din cate imi amintesc, prima s-a numit Universitatea Ecologica si a fost infintata de un anume Dolphi Drimer care i-a fost rector. Numele ambiguu al universitatii putea fi deja un motiv de ingrijorare, dar pe vremea aceea fenomenul era inca marginal. Ulterior dl. ecologist Drimer a incercat fara succes sa importe deseuri din Germania iar universitatea sa a fost implicata intr-un scandal de atribuire a unor diplome false de medic. Dar ideea ca se pot face bani frumosi cu afacerea universitara fusese lansata. In scurt timp au aparut fabricile de diplome. In numar mare, accesibile tuturor…contra cost bineinteles. Universitatile de stat s-au aliniat si ele la pret. Si din pacate multe dintre ele si la oferta: gasim astazi o multime de oferte de formare cu titluri ambigue, adesea hilare. De pilda, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj le propune astazi amatorilor un master de “educatie fizica, fitnes (sic !), si agrement in turism”. Banii au intrat masiv in sistemul universitar. Fostul rector al Universitatii Sibiu, dl Oprean, lider in clasamentul veniturilor universitare, castiga mai mult decat rectorul oricarei universitati franceze. Aceasta in conditiile in care nici o universitate romaneasca nu figureaza in clasamentul “Shanghai” al primelor 500. Mai mult decat atat, doar una (cea din Cluj) a fost preselectata intre cele 1200 luate in calcul la stabilirea topului din 2011. In scena urmatoare apar politicienii. Acolo unde sunt multi bani in joc e imposibil sa nu dai de urma lor. Calitatea de parlamentar este incompatibila cu diverse activitati care pot naste conflicte de interese. Nu si cu cea de universitar. Poate fi inteleasa intentia legiuitorilor de-a atrage in politica cadre universitare. Dar considerentele financiare amintite au dus la efectul contrar: politicienii au invadat universitatile. Cu doctorate facute in paralel cu activitatea politica, copiind de ici de colo, asa cum aflam de abia in zilele acestea.
Putem fi socati de amploarea fenomenului, dar tinand cont de cele de mai sus el nu e surprinzator. Doar rectorii au fost indepartati – cu greu – din Parlament de legea Funeriu. Dar pentru ca fabricile sa functioneze la capacitate optima era nevoie si de materie prima. In speta de studenti. Aici intra in scena fosta (si viitoarea ?) ministra a educatiei Ecaterina Andronescu. Dna Andronescu este cea care a deturnat elevii fostilor scoli profesionale catre invatamantul universitar. Si in cele din urma a desfiintat aceste scoli in 2009. Masina de stors bani putea sa functioneze la turatie maxima. Pentru a-i ameliora performantele a aparut si invatamantul la distanta in 1998. Si s-a ajuns la un numar de studenti de 4 ori mai mare decat in '90 ! Si la un numar de universitati net superior celui din Franta la o populatie de trei ori mai mica. Asa au aparut clonele din filmul nostru. Clonele-profesor cu doctorate obtinute pe sest, sau uneori chiar fara, activand la universitati obscure. Clonele-politicieni cu venituri extra-parlamentare importante de la universitati private. Clonele-student cu diplome obtinute din referate copiate, clone formate pentru a impanzi toata societatea. Din ce in ce mai multe si din ce in ce mai puternice. Rezistenta a fost foarte slaba. Cateva universitati, in special cele de traditie, au pastrat un standard ridicat de calitate. Aceasta era situatia cand si-a facut aparitia ministrul Funeriu.
In caz ca ati uitat, propunerea initiala a PDL pentru postul de ministru nu a fost Daniel Funeriu, ci Catalin Croitoru, o clona, lector fara doctorat la Universitatea Dimitrie Cantemir. Printr-un fericit concurs de imprejurari alesul a fost in cele din urma dl. Funeriu. Care venind din sistemul universitar francez, nu fusese afectat de invazia de mai sus. Legea educatiei, promovata cu mare dificultate de ministru dadea primele lovituri armatei de clone: inasprirea conditiilor de incadrare a doctoratelor, verificarea tezelor de catre consiliul aflat in actualitatea zilei samd. A urmat clasificarea universitatilor. Corectitudinea bacalaureatului, reinfiintarea scolior profesionale priva fabricile de materia prima. Reactia clonelor a fost imediata. Dl. Funeriu a fost acuzat ca nu are bacalaureat (romanesc), in conditiile in care directorul sau de doctorat a fost personalitatea cea mai prestigioasa a Universitatii din Strasbourg, Jean-Marie Lehn, detinator al premiului Nobel de chimie. Iata-ne ajunsi in prezent. Guvernul din care facea parte dl. Funeriu a cazut. In locul sau au fost numite doua clone: dna. Dumitrescu si dl. Mang. Am fost placut surpins sa vad ca de data aceasta a existat o reactie a societatii, care a condus la demisia celor doi. In locul lor a aparut dl. Pop, care nu este o clona universitara ci doar un simplu robot care este capabil sa actioneze un xerox sau un scanner. Misiunea complexa care i s-a incredintat este sa dezactiveze armele pe care legea Funeriu le ofera in sprijinul comunitatii academice. A celei veritabile vreau sa spun. Fiindca intre timp am descoperit cu totii ca insusi dl. Ponta are un doctorat clonat. A fost interesanta reactia premierului cand imediat dupa declansarea scandalului a fost intrebat daca nu va cere verificarea tezei de catre Academie (ca in cazul dl. Mang) a spus, intr-un acces de sinceritate “nu este teza mea de acest nivel…”.
Citeste tot articolul si comenteaza peContributors.ro
