De citeva saptamini, de cind s-a declansat scandalul de plagiat legat de unele articole stiintifice ale fostului ministru al educatiei Ioan Mang[1] si de teza de doctorat a actualului prim-ministru Victor Ponta[2] se tot vorbeste depre Comisia Nationala de Etica (CNE).
Conform site-ului Comisiei, “atribuţiile CNE se referă [..] şi la modul în care sunt respectate normele de conduită morală şi profesională” in domeniul cercetării-dezvoltării, iar printre “abaterile grave de la buna conduită” in primul rind este mentionata “plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori“[3].
Sa trecem peste graba, cel putin dubioasa, cu care actualul ministru interimar al educatiei, sindicalistul cu abilitati deosebite in folosirea xerox-ului[4], dl. Liviu Pop a schimbat componenta Comisiei de Etica cu doar citeva ore inaintea unui vot in cazul Mang[5]. Sa ne abtinem de la speculatii privind criteriile care au stat la baza alegerii noilor membri in CNE, chiar daca anvergura stiintifica a acestora este net inferioara celor din vechea echipa[6].
Chiar daca trei dintre noii membri ai CNE nu au nici macar un articol stiintific cotat ISI, ne-am astepta totusi ca macar probitatea lor profesionala sa fie mai presus de orice dubiu. Pina la urma, Comisia de Etica este cea chemata sa judece acuzatiile de plagiat, iar cei care o alcatuiesc trebuie sa fie sans peur, ni reproche.
Sans reproche? Din pacate, cel putin intr-un caz, nu asa stau lucrurile.
Prof. Dr. Ing. Nicolae Burnete[7], pina de curind decanul Facultatii de Mecanica din cadrul Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca, este unul dintre cei 11 (noi) membri ai Comisiei Nationale de Etica; tot el face parte din selectul grup al celor 3 fara articole cotate ISI.
In lista lucrarilor stiintifice publicate[8], la pozitia 106, apare mentionat un articol scris impreuna cu profesorul Naghiu de la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara din Cluj-Napoca, “Renewable energy – a challenge for the agricultural farms“, articol aparut in Trakia Journal of Sciences din Bulgaria si disponibil online pe site-ul revistei[9].
In buna traditie a manglitorilor universitari, cei doi preiau paragrafe intregi din cel putin trei lucrari diferite, fara sa mentioneze sursa si fara a marca textul copiat intre ghilimele:
AAAS Atlas of Population and Environment, Population and Natural Resources[10]
Global, Regional, and National CO2 Emissions. In Trends: A Compendium of Data on Global Change de Marland, G., T.A. Boden, and R. J. Andres. (2003)[11]
Putem sa comparam si cu versiunea curenta[12] a lucrarii cercetatorilor americani – acestia actualizeaza periodic datele, de aici provenind diferentele privind cantitatea de CO2 emisa in atmosfera:
Latest Findings on National Air Quality: 2001 Status and Trends; edited by Barry Leonard[13]
Ca sa preintimpin scuzele puerile de genul mare lucru ca nu am pus niste ghilimele, exemplific maniera corecta de citare, aplicata de un cercetator serios (H.H. Janzen), intr-o revista serioasa (“Agriculture, Ecosystems and Environment“[14]; una dintre cele mai bine cotate reviste din domeniul stiintelor de mediu, conform Factorului de Impact ISI[15]) in cazul aceluiasi text al celor trei cercetatori americani – Marland, Boden si Andres[16]:
Textul este pus in ghilimele, se mentioneaza sursa si, cel mai important, se preia doar o mica parte din textul original, nu paragrafe intregi asa cum se intimpla in lucrarea prof. Burnete.
Regula cu amplasarea textului citat in ghilimele si mentionarea corecta a sursei se practica pina si in cazul unor prezentari folosite in cadrul unor simple traininguri, materiale care sint departe de exigentele unor lucrari stiintifice de genul celei scrise de prof. Burnete. Sa exemplificam cu un astfel de document[17]:
O alta lucrare “stiintifica”, “Considerations upon the potential of Romania for Biofuels production and use“[18], mentionata la pozitia 126 in lista de lucrari a prof. Burnete si publicata in Acta Technica Napocensis (!) este “fabricata” aproape in totalitate din fragmente, copiate cuvint cu cuvint, dintr-un document al Comisiei Europene, Biofuels in the European Union. A vision for 2030 and beyond[19].
Cei patru manglitori, doi dintre ei profesori universitari (!), n-au fost in stare nici macar sa traga un set de concluzii pertinente care sa le apartina; pina si acestea sint furate din documentul sus mentionat (paragrafe din pp. 26, 28 si 31).
Sa vedem intii cum arata inceputul articolului, asa cum apare atit pe siteul Acta Technica Napocensis (acolo este disponibil doar rezumatul ca de…, daca incepi sa permiti accesul liber la lucrarile publicate nu stii ce pot descoperi cititorii…), cit si pe site-ul BIOCARO (autorii au facut greseala sa-si publice online integral “creatia”…), precum si in documentul Comisiei Europene (pag. 31):
In continuare redam comparatii intre cele doua lucrari; in stinga este textul original, iar in dreapta textul “manglit”:
Pentru a evita un nou set de scuze penibile, merita precizat ca mentionarea unei surse la bibliografie NU iti da dreptul de a copia pagini intregi si, mai ales, NU iti da dreptul de a-ti aroga paternitatea lucrarii rezultate. Cit despre valoarea stiintifica a unui astfel de document, rezultat din furt intelectual, ce sa mai spun…
Stupefianta este si prostia crasa pe care o denota acest articol copy-paste. In sectiunea “Romanian biofuels potential” se presupune ca s-ar dori evaluarea potentialului agriculturii romanesti in ceea ce priveste productia de bio-combustibili, asa ca ce fac cei patru magnifici? Gasesc un text pe net, il copiaza mot à mot, si discuta, foarte “stiintific” si la obiect despre cum se “indulcesc” Carpatii spre a se transforma in dealuri, despre capre negre (!) (cine stie, poate coboara din munti si maninca rapita de pe ogoarele patriei…) si despre populatia de ursi bruni, cea mai mare din Europa !!! WTF ?!?!?!?! Ce treaba au ursii cu bio-combustibilii???
“In south-central Romania, the Carpathians sweeten into hills […] The country has the largest brown bear population in Europe, while chamois are also known to live in the Carpathian Mountains […]“[20]
Ca sa fac o paranteza, trebuie sa tragi tare mult de bietul “sweeten” ca sa-l folosesti intr-un articol stiintific pe post de “se transforma” sau “se topesc” (ce poetic…)![21] E adevarat, mai este intilnit cu un astfel de inteles in lirica de acum un secol (“Again the sap may sweeten into leaves…”[22]), dar, chiar si asa, extrem de rar. Oricum, cine sa sesizeze astfel de fineturi? Prof. Burnete, cel care se auto-caracterizeaza in CV drept un vorbitor de engleza la nivel “elementar“[23]?
Citeste tot articolul si comenteaza pe
