Pentru cei care cred ca lucrurile nu se schimba in Romania si batem pasul pe loc, o veste buna: noi ne schimbam. Poate prea incet, e drept, insa incepem sa invatam ca trebuie sa ne pese. Si daca ne pasa, lucrurile se intampla. Cred ca vedem pentru prima oara mobilizarea adevarata a societatii civile, astia adevaratii, neorganizati, care simt nevoia sa faca ceva pe gratis pentru societatea in care traiesc, in timpul liber, dincolo de interesul lor imediat, ci pentru ca lucrurile nu mai pot continua asa.
Presiunea opiniei publice a schimbat trei ministri intr-o saptamana (Alistar, Dumitrescu, Mang); a blocat numirea unui secretar de stat avocat de penali (Serban Nicolae, avocatul lui Voicu ala micu’ cu reteaua); a schimbat un sef de institutie publica pus special pentru a interveni in justitie si a fortat revocarea actului emis de acesta (Grajdan); sau a facut sa se renegocieze de vreo doua luni incoace contractele cu baietii destepti in energie si sa-i faca sa se teama sa mai semneze unul nou (cel cu Mittal din primavara). Evident ca se intampla si multe alte nenorociri, de la presiunile (sub toate guvernarile) asupra TVR, presiuni pe justitie, Chereches cu rromii la Baia Mare, votul uninominal sustinut intai de PDL si acum de USL si care formeaza super-majoritati imposibil de schimbat la alegerile viitoare, declaratii cu privire la intentia de a nu-l pune pe Morar procuror general, asaltul asupra legii educatiei.Dar acolo unde presiunea publica e mare, politicienii sunt fortati sa asculte de cetateni. Lectia ultimelor saptamani (mai ales) e aceasta: daca ne pasa si protestam, ei nu pot face chiar orice, iar lumea a inceput sa inteleaga asta si iese si face scandal la fiecare numire dubioasa si fiecare propunere inacceptabila.
Cred insa ca cea mai spectaculoasa mobilizare publica e ce se intampla acum la Bucuresti. Avem un candidat independent, Nicusor Dan (apropo, eu il votez si va incurajez sa cititi nicusordan.ro si vedeti voi daca e mai bun sau mai rau decat Oprescu si Prigoana). Pana acum cateva luni, stiau de el vreo cativa ONG-isti si il stiau de frica politicienii din primaria Bucurestiului pe care ii dadea el in judecata cand mai dadeau vreun aviz de constructie ilegal. Cand a zis ca o sa candideze, nu i-as fi dat nicio sansa nici macar ca o sa stranga cele 36000 de semnaturi ca sa poata candida. A reusit sa stranga 53000 intr-o luna, pentru ca, pe langa calitatile lui reale, lumea probabil pur si simplu s-a mobilizat de nervi ca un candidat independent e atat de lipsit de sanse – numarul de semnaturi necesare e prohibitiv pentru orice candidat independent, fiind vorba de o reglementare facuta special de politicienii la putere ca sa nu apara concurenti noi sa le dea lor batai de cap si noua sperante. Probabil ca pana la urma restrictia asta chiar l-a ajutat – lumea s-a mobilizat sa stranga semnaturi de la cunoscuti, rude, colegi, vecini, din usa in usa, si asa s-a aflat de Nicusor prin retelele de cunoscuti, popularizare directa, “iti spun eu ca e un candidat bun, si doar ma cunosti”.
In campanie, am aflat cu ocazia asta ca un candidat independent nu are voie la mai mult de 5 minute de emisie pe postul public de televiziune, din nou o reglementare anticoncurentiala facuta de politicienii in functie (“the incumbents”…). Din cate inteleg, lui Nicusor Dan nu i s-a permis accesul la emisiuni de dezbatere pe TVR pt ca acestea dureaza mai mult de 5 minute, iar difuzarea unui clip electoral, chiar de sub 5 minute, nu e permisa decat candidatilor care au participat la dezbateri – un Catch-22 perfect, asa ca Nicusor n-a aparut pe post deloc. Din nou, cred ca o asemenea restrictie mai curand mobilizeaza lumea. Nicusor are un site facut de voluntari, afise printate si lipite de voluntari, un mash pe blocul de vizavi de Obor facut de un alt voluntar, artisti care dau concerte pe gratis si intelectuali care il sustin public, ici si colo niste sustinatori si-au pus afise si cearsafuri pe care scrie “Votez Nicusor Dan la primarie” atarnate de balcoane, un filmulet cu o manea pe youtube facuta de un voluntar cu simtul umorului si al viralului, si alti voluntari care petrec timp sa explice trecatorilor din parcuri si intersectii despre ce program are si de ce e un candidat care merita votat. Din nou, am colegi, prieteni si rude care acum trimit sms-uri catre toti cunoscutii, “hai sa-l votam, ca e bun, citeste si da mai departe” (puteti face si voi asta, apropo). S-ar putea ca Oprescu si Prigoana chiar sa aiba o surpriza!
BONUS: Cu ocazia asta, daca ne-am dat seama ca fiecare dintre noi conteaza si poate schimba ceva, sunt in cautare de idei pentru cum poti face ceva pentru a schimba lucrurile in bine, un ghid simplu pentru omul ocupat. Ideile mele pana acum sunt asa:
Citeste tot articolul si comenteaza peContributors.ro
