Termenul de ieri în dosarul ”Trofeul Calității” a fost prilejul unui nou scandal. Avocații au pretins că un membru al completului primei instanțe, Ioana Bogdan, nu ar avea decret prezidențial de numire în funcția de judecător, prin urmare nu ar fi avut această calitate. Judecătorii au respins sec excepția, însă avocații au insistat pe această temă, mergând până la a acuza instanța de antepronunțare și apel la ”mijloc ocult” de verificare a probelor. La o primă vedere e ceva foarte ciudat în argumentul acesta. De ce?
Tocmai pentru că nu e nimic ocult, din contră, e vorba de prevederi legale cât se poate de clare. Argumentul avocaților este frivol, invaliditatea sa este de ordinul evidenței. Dna Bogdan a fost numită prin decret procuror, în 2000, apoi a fost transferată în funcția de judecător în același an. Conform legislației în vigoare la data respectivă, transferul era dispus de CSM, fără să fie nevoie de vreun act al președinției. Da, legea s-a schimbat în 2004, dar legile se aplică doar pentru viitor. Simplu. De altfel, puteți judeca și altfel: cu siguranță că mulți judecători au ajuns în funcție, înainte de 2004, după un transfer de la procuratură. Dacă ar fi fost nevoie de decret prezidențial și toți l-ar fi avut, cum oare ar fi putut trece neobservat vreme de 12 ani(!) faptul că dna Bogdan nu-l are? Repet, argumentul adus ieri de avocați e neserios din punct de vedere legal. Și atunci, de ce l-au adus?
Pentru că, înafara domeniului și comentariului legal, nu este deloc frivol, în sensul că invaliditatea nu este deloc evidentă. Din contră, poate foarte ușor să prindă la public, mai ales dacă e repetat apăsat în mass-media. Mai ales dacă e coroborat cu altele, altele de același tip. Haide să le fac o listă, privindu-l doar pe dl Năstase și cazurile în care e judecat:
- ”E judecat în dosarul Zambaccian pentru niște amărâte de termopane”. Nu, e judecat pentru mită, spălare de bani, șantaj etc.
- ”Prejudiciul în dosarul Zambaccian nu justifică dosarul.” Prejudiciul e de câteva sute de mii de euro. Dincolo de asta, ideea că ar exista un nivel al prejudiciului sub care un dosar de corupție ar fi ”nejustificat” nu este doar frivolă, ci și indecentă. Asta, însă, nu împiedică argumentul să fie repetat, decența nu este ceva de care cei care aduc acest argument să țină cont.
- ”Procurorii au falsificat probe în acest dosar”. O poveste cu datarea banilor după serie de pe ei, ceva absolut ridicol.
- ”În dosarul ”Trofeul Calității” s-ar fi cheltuit enorm cu audierea a sute de martori.” Cum s-a determinat ”cheltuiala”? Dincolo de asta nu e necesară audierea tuturor martorilor citați într-un dosar, și instanța n-a făcut asta. Dacă nu mă înșel, au fost audiați câteva zeci.
- ”ISC nu a fost prejudiciat, există și expertiză contabilă care spune asta” . Expertiza e irelevantă, pentru că banii nu au trecut prin contabilitatea Institutului. Dreptul de a-i încasa a fost transferat ilegal către terți, asta a produs prejudiciu. Din nou, este uimitoare frivolitatea argumentului, dacă un prejudiciu există doar dacă apare în contabilitate, atunci singurii evazioniști care ar mai putea fi condamnați ar fi probabil suferinzii de grafomanie.
Aș mai putea să adaug la lista asta destule exemple. Toate astea susțin și culminează cu argumentul suprem, la fel de frivol ca și celelalte: dosarele în care implicat dl Năstase sunt ”făcături” comandate DNA de adversarii săi. Asta a fost și este pledoaria constantă a dlui Năstase, la ultimul termen a depus ”concluziile finale” în dosar în care pe 3 pagini repetă același lucru: e un proces politic.
Într-un fel, are dreptate. E parte într-un proces politic, dar nu cel în care e acuzat de DNA și judecat de ÎCCJ. Nu, e vorba de procesul în care DNA și ÎCCJ sunt în boxa acuzaților, iar dl Năstase face parte dintre acuzatori. E o echipă foarte largă și are sprijin în locuri înalte. Procesul e judecat de public, și miza lui este tocmai asta: câștigarea publicului de partea …”corectării” justiției; câștigarea publicului și societății civile de partea argumentului că procesele din ultimii ani ar avea de fapt fundament politic. De asta nu contează dacă argumentele sunt frivole și/sau irelevante pentru judecători. Nu lor le sunt destinate, ci ziariștilor și publicului, și, nu în ultimul rând, celorlalți din echipa care acuză DNA și judecătorii care nu dau decizii de achitare.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
