Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Am fost obiectivul “Cain”: Despre dosarul meu de Securitate si despre noii vadimi

de Vladimir Tismaneanu     Contributors.ro
Miercuri, 30 mai 2012, 8:36 Actualitate | Opinii


Vladimir Tismaneanu
Foto: AGERPRES

Era in vara torida a anului 2006. Torida si pentru ca incepuse dosariada, nu doar din cauza caniculei. Fusesem atacat imund in “Ziua” de catre un oarecare Vladimir Alexe, expert in scenarii suprarealiste si in teorii conspirationiste. Atunci, ca si acum, eram tinta atacurilor lui Nistorescu, Vadim, Roncea. Intre timp li s-au alaturat si alte voci, din cele mai neasteptate zone. Sigur, recurgand la subtile rationalizari si la referinte mieroase despre cat de mult tin ei sau ele la “Volodea, cel de-odinioara”, nu cel sinistru, lugubru, maniac anticomunist, marxist deghizat in conservator-liberal, “intelectualul lui Basescu”, “sinecuristul” si cate altele.

Credeam ca timpul va calma aceste patimi denigratoare, m-am inselat. Pe langa posedatii fascisto-comunisti, au intrat in joc anti-anticomunistii, cu propriile lor ipocrizii si insinuari. Este intr-adevar amuzant sa-i auzi pe Nistorescu, Roncea si Carmen Musat, uniti in cuget si-n simtiri, spunand exact acelasi lucru, utilizand aceleasi citate pe care Vadim le-a tot vehiculat in anii 90. Daca as fi in locul lui, i-as da in judecata pentru plagiat de idei. Imi amintesc un articol din “Romania Mare” de prin 1991 cu titlul “Volodea, sobolanul navetist” care ma anunta in final ca “echipa de deratizare” se afla pe urmele mele. Nu vad diferente esentiale intre mentalitatea acelui text si editorialele ce-mi sunt consacrate in “Observator Cultural”, aceasta reincarnare a “Luptei de clasa” la ceasul pontocratiei.

M-am adresat in mai 2006 Colegiului CNSAS, am cerut sa-mi vad dosarul. Mi s-a spus ca nu am avut dosar pe linia Securitatii interne, ci doar unul creat de SIE, dupa ce-am inceput sa transmit la “Europa Libera”, in februarie 1983. Cand am mers sa-l citesc, Germina Nagat, directoarea departamentului de investigatii, mi-a sugerat sa iau mai intai un calmant. N-am ascultat-o si rau am facut. Erau acolo delatiuni ordinare, dovezi irefutabile ale presiunilor santajiste ale Securitatii asupra familiei mele din tara, in primul rand asupra mamei mele. Mi se construia, pe baza discutiilor cu fosti colegi de liceu si facultate, “profilul psihologic”. Se dadeau ordine privitoare la masurile de dezinformare menite sa ma compromita in exil. Erau exact textele care apar acum prin ex-cotidianul, “Tricolorul”, “Romania Mare” etc

Un celebru fost disident a scris ulterior ca nu se compara destinul mamei mele cu acela al mamei Monicai Lovinescu. Rar mi-a fost sa vad o asemenea proba de ceea ce se numeste ignorarea subiectului. N-am afirmat niciodata ca s-ar fi comparat. Construiesti o tinta falsa si apoi pornesti un intreg razboi retoric. Dosarul are cateva sute de pagini. Am decis sa nu-l public din ratiuni strict personale. Am facut o copie pe care am dat-o spre pastrare unui bun prieten, un respectat istoric. Precizez ca dosarul a fost inchis in martie 1990, deci la doua luni dupa prabusirea oficiala a dictaturii PCR si dizolvarea (tot oficiala si nu tocmai reala) a Securitatii.

Vreme de sapte ani am fost urmarit in Statele Unite, s-au transmis informatii despre locuinta mea, despre intalnirile mele, despre locurile mele de munca (Foreign Policy Research Institute si University of Pennsylvania), despre prelegerile pe care le tineam, despre contactele din lumea intelectuala americana, despre activitatile in cadrul exilului democratic anticomunist in care eram, conform descrierii facuta de generalul Aristotel Stamatoiu, ”unul dintre cele mai indarjite elemente”. Se vede treaba ca nu mi-a trecut. Mi s-a dat numele de obiectiv “Cain”. Pe baza investigatiilor si analizei dosarului, Colegiul CNSAS a votat in unanimitate, in iunie 2006, decizia ca nu am colaborat niciodata cu Securitatea. Directorul ziarului “Ziua”, Sorin Rosca Stanescu, si-a cerut scuze public intr-un editorial. Nu a fost fericit, nmu este genul sau sa-si ceara scuze, dar a facut. Dl Dan Muresan, la care se refera SRS in text, si care are multe lucruri inexacte de spus despre mine, este, din cate stiu, fiul fostului ministru Ioan Avram Muresan, condamnat la 7 ani inchisoare cu executarea pedepsei. Nu amintesc acest lucru decat pentru contextualizare…

http://www.sroscas.ro/site/2006/06/22/vladimir-tismaneanu-punct-si-de-la-capat/

Am facut atunci un lung interviu cu Dan Tapalaga care a aparut in “Cotidianul”. Imprejurari din aceste zile la care voi reveni poate l-au facut nelinistitor de actual. A fost republicat pe portalul “In linie dreapta”. Iata un scurt fragment si linkul la textul integral:

Caligrafiata de un anonim birocrat al delatiunii, nota informativa pare rezultatul unei vizite la Ermina Tismaneanu. Sint, poate, cele mai triste file din dosarul deschis de Securitate in 14.07.1983 sub numele conspirativ “Cain”. Securitatea avea, probabil, un fel de umor ermetic. In Biblie, Cain, “cel fugar si pribeag pe pamint”, isi ucide fratele. In tinerete, comunismul i-a fost, pesemne, tinarului Tismaneanu un fel de frate vitreg nascut din parinti ilegalisti. Dar pina sa ajunga sa-si judece fratele ucis, a vinat comunismul, iar comunismul l-a vinat pe el. Pe Ermina, mama ramasa in tara, Securitatea a haituit-o cu lunile. Citindu-si dosarul intr-o zi torida la Bucuresti, fiul Erminei cade in infernul secret al propriului sau trecut: “Realizeaza cit sint de atasat de mama mea, incearca sa foloseasca aceasta arma psihologica, mergind in vizite dese”. Degetele ii aluneca febril pe manuscris, cautind numele mamei scris cu majuscule.


Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro










Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















1950 vizualizari

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by