Singura zonă unde România s-a schimbat cu adevărat în ultimii 7 ani e justiția. Au apărut dosare importante, apar condamnări definitive. Merită luptat pentru a nu pierde ce s-a câștigat cu greutate.
Evenimentul săptămânii trecute a fost retragerea Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC) din procesul Trofeul Calității. Firul evenimentelor a fost discutat de presă pe larg – în prima şedință de guvern, Ponta decide să ducă ISC în coordonarea directă a primului ministru, apoi demite conducerea instituției și pe 18 mai îl numește pe domnul Balaban-Grăjdan șef. Abia ajuns la noul său birou, domnul Grăjdan trimite ÎCCJ o adresă prin care anunță că instituția se retrage din proces. Calitățile incontestabile de lider și profesionalismul domnului Grăjdan au putut fi admirate de o țară întreagă: de la invocarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care, acum 150 de ani, ar fi înființat ISC (și aceea în fals, deoarece abia în 4 august se împlinesc 150 de ani), până la explicația năucitoare pentru neinformarea premierului – se grăbea pentru că procesul Năstase se afla la ultimul termen de judecată.
Premierul a încercat, la început calm, apoi din ce în ce mai nervos, să ne explice că nu are nicio legătură cu această afacere și că domnul Grăjdan (care, cu talent, joacă rolul cetăţeanului turmentat) a acționat de capul său. Totuși, atât firul evenimentelor, cât mai ales alegerea grijulie a vorbelor premierului (nu a spus niciodată că nu este de acord pe fond cu decizia domnului Grăjdan, ci doar că a fost nemulțumit că nu a fost informat) conduc la concluzia contrară. Mai mult, premierul nu dă semne că ar numi pe cineva în locul domnului Grăjdan și se enervează teribil atunci când e întrebat de presă ce măsuri concrete ia pentru a reintroduce ISC în proces. Singura speranță vine de la conducerea interimară a ISC, care ar putea săvârși un act de curaj trimițând o nouă constituire de parte civilă către ÎCCJ.
Miza jocului de-a partea civilă este foarte mare, pentru că ani de-a rândul instanțele românești au permis diverselor instituții publice potențial păgubite prin fapte penale să decidă soarta proceselor. Simpla lipsă de constituire de parte civilă – adică faptul că primăria nu solicită recuperarea potențialului prejudiciu cauzat de manipularea achizițiilor publice de către primar, de exemplu – conducea adesea la achitarea inculpatului. Așa s-au pierdut sume uriașe de bani din bugetele diverselor instituții publice. Această practică a sistemului judiciar s-a schimbat în ultima perioadă, dar iată că inculpații încearcă în continuare apa cu degetul, sperând că în dosarul lor strategia va da roade. În mod normal, instanța ar trebui să continue judecarea cauzei și, dacă ajunge la concluzia că s-a comis o infracțiune care a cauzat un prejudiciu unei instituții publice care nu cere recuperarea acestuia, să confiște banii, făcându-i venit la bugetul de stat.
În dosarul Trofeul Calității, retragerea constituirii de parte civilă este cu atât mai scandaloasă, cu cât există deja o soluție dată în prima instanță, în care toți cei trei judecători ai ÎCCJ constată existența prejudiciului și obligă inculpații la recuperarea acestuia (vorbim despre peste 1 milion de euro). Duminică seara a intrat în scenă și ministrul Justiției, Titus Corlățean, care încearcă să justifice decizia fostului șef al ISC spunând: „Înțeleg, din declarații publice, tot din partea fostului șef de la ISC sau din acea zonă, că în realitate acest inspectorat ar fi trimis de mai multă vreme, anterior, de câțiva ani există o desistare și o comunicare legată de faptul că nu exista în realitate un prejudiciu. Deci, anterior, nu de acum. Cred că ar trebui clarificat acest lucru. Mi-e foarte dificil să fac comentarii pe marginea acestui caz. Presiunile au fost mari în legătură cu modul cum s-a construit acuzația, cu foarte multă justiție televizată la acel moment“. Este inacceptabil ca ministrul Justiţiei să se comporte ca și cum nu ar ști că hotărârea unei instanțe de judecată e mai importantă decât decizia administrativă a unei instituții publice de a solicita sau nu banii înapoi de la un lider politic.
În aceeași emisiune, ministrul Justiției ne spune că ar exista niște suspiciuni de influențe politice cu privire la procurorul general și la șeful DNA. Nu ne zice mai mult, căci nu vrea să ne tulbure. Nu ne spune nici dacă el crede sau nu în aceste suspiciuni, nici din ce parte vin ele, dar ne asigură că ne va scăpa de griji prin numirile pe care le va face în Ministerul Public. Venind de la un om apropiat fostului premier Năstase, care se face că nu înțelege ce e în neregulă cu retragerea ISC din Trofeul Calității, aceste afirmații susurate pe modelul şedințelor partidului comunist îi îngrijorează pe cei care privesc atent la evoluțiile recente din justiția românească. Dacă ministrul are ceva de reproșat, ar trebui să spună răspicat ce nu îi place și să deschidă o dezbatere publică pe această temă. Singura zonă unde România s-a schimbat cu adevărat în ultimii 7 ani e justiția. Au apărut dosare importante, apar condamnări definitive (7 ani cu executare pentru Avram Mureșan). Merită luptat pentru a nu pierde ce s-a câștigat cu greutate.
Citeste tot articolul si comenteaza pe
