La fiecare schimbare de guvern, obiceiul pamantului e ca “oamenii fostilor”, inclusiv “inamovibilii” (de ex., presedinti de agentii de reglementare sau directori de prin ministere – functionari publici care se simt indezirabili) sa-si dea demisia ca sa faca loc noilor oameni adusi de noua putere. In cazul inamovibililor, legea spune ca oamenii din aceste functii nu pot fi schimbati decat daca sunt incompatibili, au probleme cu justitia, sunt incompetenti sau isi dau demisia (vezi, de pilda, ce se spune despre presedintele ANRE in Legea Energiei 13/2007). Chiar daca nu sunt formal inamovibili, de ex. directori de companii de stat, presedinti de agentii sau membri in consiliul de administratie, cum inlocuirea trebuie sa aiba totusi o explicatie, tot demisia e forma cea mai simpla pentru a “face loc celor ce urmeaza”. Directorii de companii de stat au niste criterii de competenta in contract, dupa care sunt evaluati anual iar teoretic inlocuirea lor ar trebui sa se faca doar daca nu-si demonstreaza competenta. Dar cum in Romania nimeni nu se dovedeste incompetent niciodata si toate evaluarile pe criterii de competenta sunt de la exceptional in sus (si tinute la sertar, nu publicate pe site-uri), fiecare isi da demisia la schimbarea de putere ca sa se respecte formal legea si informal cutuma. La recenta schimbare de guvern nu s-a facut exceptie – seful ANPC dl. Cerbulescu si-a dat singur demisia, la fel si dl. Hahaianu din CA al Transelectrica, aud ca se pregatesc multi altii.
Propun ca de aceasta data toti inamovibilii si ceilalti sa stea acolo unde sunt pana cand sunt demisi. Hai sa punem odata in discutie si criteriile de numire si inlocuire, ca de-aia avem oamenii pe care ii avem in functii cheie, de aia numim prostovani ca dl. Balaban Grajdan la ISC fara sa se iste discutii, ne-am obisnuit ca oamenii numiti sa fie pusi acolo doar pe principiul cumetriilor si fara pretentii de vreo urma de competenta. Hai sa vedem daca astia pe care ii dam jos sunt mai rai decat ceilalti pe care ii numim.
In cazul inamovibililor in mod special, sa nu-si mai dea lumea automat demisia inseamna sa respectam pentru prima data si spiritul legii, nu doar forma ei. Daca noua putere vrea sa-i dea jos, sa-si asume demiterea lor – o pot face, fie incalcand legea, fie daca demonstreaza ca persoanele care ocupa acum functiile cu pricina au fost incompetente. Sigur, se poate si mai elegant, schimband legea si redenumind institutia, cum s-a intamplat de pilda cu reglementatorul in domeniul telecomunicatiilor, unde prin 2008 s-a iscat un scandal monstru odata cu inlocuirea din functie a fostului reglementator contrar legii si Directivelor europene, iar fostul presedinte al autoritatii de reglementare a castigat in instanta (poate va mai amintiti scandalul cu ANRCTI si inclocuirea lui Dan Georgescu). Dar hai lasati-i pe astia noi sa-si bata capul sa va inlocuiasca si sa argumenteze public de ce-o fac, nu le mai batatoriti singuri calea.
Mai ales inamovibilii trebuie sa ramana in functie si sa faca exact ce a facut Consiliul Concurentei: sa prezinte un raport de activitate in care sa se vada care le-a fost realmente performanta. Iar performanta Consiliului Concurentei in ultimii ani a fost atat de spectaculoasa incat e de-a dreptul scandalos daca presedintele va fi schimbat contra legii. Sunt si altii care au avut rezultate bune. Si in cazul celor care pot fi schimbati usor, nu va mai dati demisia, asteptati sa ni se spuna tuturor de ce n-ati avut rezultate bune si sa ni se arate ca oamenii noi au CV-uri mai bune decat fostii. E mult mai greu sa justifici smecheria inlocuirii “oamenilor lor” cu “oamenii nostri”, culmea, cu pretextul depolitizarii, daca demonstrezi ca ai avut totusi rezultate bune sau ca oamenii noi n-au nimic in CV care sa arate ca sunt mai buni decat fostii.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
