Miercuri (23 mai) are loc un summit foarte important la Bruxelles. Mai important decat altele, chiar daca, in ultimii doi ani, mai toate Consiliile Europene au dat sentimentul ca “acum e momentul” unui semnal care, pe de o parte, sa calmeze pietele financiare, iar pe de alta parte, sa permita relansarea economica in zona euro in special si in Uniunea Europeana in general. Am scris foarte important deoarece, pentru prima data, incep sa se contureze mai clar doua tabere, una in ascensiune, favorizand cresterea economica, cealalta, in defensiva, militand pentru continuarea austeritatii. Taberele s-au regasit si global, in cadrul recentei reuniuni de la G8, unde Germania a parut izolata.

Radu MagdinFoto: Arhiva personala

Revenind la UE, conteaza cine in ce “tabara economica” intra, conform intereselor sale nationale, dar si familiei politice, indiferent ca statul e reprezentat de Presedinte sau Prim Ministru, atata timp cat exista un mandat clar, parlamentar. Daca optiunea tine de contextul national, nu de putine ori se intampla la Bruxelles ca interesele nationale sa nu fie 100% clare, si deci sa existe o marja de manevra; acolo e loc de negociere cu partenerii europeni, acolo o tara poate face lobby -mai mult sau mai putin eficient- si poate face, la randul sau, obiectul unei operatiuni punctuale de lobby.

Dincolo de depasirea miturilor legate de lobby (sau eufemismele sale: afaceri publice / afaceri guvernamentale) prezentul articol isi propune sa aduca mai multa lumina cu privire la lobby-ul national pe Bruxelles, constituind o pledoarie pentru o prezenta romaneasca mereu mai puternica in capitala Uniunii Europene.

In Bruxelles, toata lumea are interese. Statele, institutiile europene, asociatiile si federatiile de afaceri, sindicatele, ONG-urile s.a.m.d. De cele mai multe ori, interesele sunt discrete; cand apar informatii mai detaliate in presa, e un semn, “pour les connaisseurs”, ca se ventileaza idei inainte de negocieri, testandu-se terenul sau incercandu-se orientarea opiniei publice, a simpatiei, antipatiei, sau ratiunii, intr-o directie sau alta. A avea interese e un lucru normal. Inseamna ca stii ce vrei si, ca, eventual, esti si dispus sa le urmaresti activ. Asta e vestea buna. Vestea mai putin buna e ca, in Bruxelles, si ceilalti au interese, unele chiar opuse; in consecinta, este bine sa fii convingator, singur sau prin aliante, la momentul potrivit in procesul decizional. Altfel nu ai alta optiune decat sa faci pe Gica-contra sau sa urmezi consensul… Daca te avantajeaza, e bine … daca nu, tocmai ai nevoie de un lobby mai bun data viitoare.

Un lobby de tara puternic la Bruxelles nu e necesar doar de dragul de a avea “si noi ceva”, pentru ca si ceilalti fac asta. E necesar pentru ca functioneaza, daca e bine pus la punct, atat in mod curent, cat si, mai ales, in momente cheie legate de interesul national. Daca ar fi sa privim putin la cateva state membre, exemple utile ar putea fi: pastrarea unei reglementari cat mai bune pentru serviciile financiare (important pentru City-ul britanic), o politica agricola bine subventionata (pentru fermierii francezi), o politica de pescuit sustenabila (pentru tarile mediteraneene mai ales), un Parteneriat Estic de succes (cu ei in prim plan, pentru polonezi), o politica energetica ambitioasa (pentru gigantii germani ai energiei), evitarea unui dezastru financiar (Grecia – apropo de deciziile de la summitul de saptamana aceasta) etc.

Am folosit exemple diverse, si departe de a fi exhaustive, pentru a sublinia ca nu ne intereseaza pe toti acelasi lucru, dar ca putem folosi interesul unor state in dosarele lor pentru a conditiona sprijinul in “dosarele noastre”. Romania a incercat sa impuna pe agenda UE mai multe dosare (Marea Neagra, strategia Dunarii, drumul Republicii Moldova spre UE etc) are o Reprezentanta Permanenta foarte activa, un post comisarial important (agricultura) si eurodeputati care au avut, multi dintre ei, dosare importante, ca raportor sau “shadow” in Parlamentul European. Cat este acest lucru perceput sau constientizat, este o alta discutie; la fel si evaluarea ultimilor cinci ani in UE, neuitand totodata ca trebuie sa comparam ce este comparabil (e normal ca un stat fondator sa aiba multi oameni in pozitii cheie si sa exercite mai multa influenta decat un nou venit in club).

Romania trebuie sa fie ambitioasa, pentru binele sau; nu de dragul de a arata celorlalti ca se poate (caci orice se poate). Totodata, e mai bine sa fii tacut si puternic decat vocal si neinfluent. Unele statele membre au fost mai vocale decat media in ultimii ani in unele dosare, si nu au avut rezultatul scontat, ci consecinte nefaste asupra pozitiei lor in institutiile europene. Iar aceasta pozitie conteaza, caci subiectul lobbyului bruxellez il constitutie institutiile europene, Comisia, Consiliul, Parlamentul. Un lobby eficient, fie ca vorbim de planul statal sau de perspectiva sectorului privat, tine cont de cele trei institutii. In acest context, trebuie pus accentul pe cateva cuvinte cheie: acces, timing, informatie.

In primul rand, ai nevoie de acces, care poate fi mijlocit de reprezentantii tai in institutii. Tehnic vorbind, doar Reprezentanta e “trimisul national” caci, teoretic, comisarii europeni reprezinta interesul Uniunii Europene, iar europarlamentarii pe cel al cetatenilor. Practic insa, se constientizeaza bine, pe toate filierele nationale, necesitatea unei coordonari intre cei de aceeasi nationalitate. Coordonarea depinde de fiecare in parte, insa persoanele cu experienta in Bruxelles inteleg foarte bine ca prezenta in “retea” e mai buna decat linistea izolarii. Acest lucru il realizeaza si o parte din romanii din institutiile europene, simtind, cand privesc colegii polonezi si de alte nationalitati, ca e util un sprijin la momentul potrivit pentru progresul profesional in sistemul public european. Despre retea, cu componenta ei institutionala (romanii din Comisie, Consiliu, Parlament, alte organe si agentii) si cea “privata” (romanii din companii, ONG-uri, asociatii s.a.m.d.) voi scrie insa, detaliat, intr-un alt articol.

In al doilea rand, timing-ul e de maxima importanta. Degeaba vii ca autoritate nationala sau companie si spui: “am auzit la stiri ca UE / Bruxellesul a hotarat…”. E prea tarziu. Trebuie sa intelegem ca polul legislativ s-a mutat, odata cu aderararea, la Bruxelles. Acolo se decide 70% din legislatia “nationala”. Cine ignora procesul legislativ european (de la propunerea Comisiei, pana la discutiile din Consiliu si dezbaterile din Comisiile Parlamentului European) o face pe propria cheltuiala; cu cat sunt interesele mai mari, cu atat mai mari si costurile neatentiei. O reprezentare la Bruxelles, prin consultanta sau printr-o filiala locala, va deveni regula pentru actorii mai importanti. Nu e o decizie usoara, mai ales in conditia unor bugete de criza, insa este o decizie strategica, inteleapta.

In al treilea rand, dar nu ultima ca importanta, informatia. Ea circula prin Bruxelles, intr-un flux continuu inter-institutional respectiv sector privat-institutii. Informatia chiar este putere caci fara ea nu stii ce aliante poti face, pe cine de ce anume poti convinge. Trebuie retinut totodata ca de multe ori la Bruxelles, lobby-ul e tehnic mai intai si abia apoi, pe masura avansarii dosarului, politic. Vrajeala e asadar nebinevenita, iar odata practicata, va bloca accesul ulterior la oficiali, timpul fiecaruia fiind pretios.

Aceasta e o succinta pledoarie pentru un lobby mereu mai puternic la Bruxelles. Nu e usor sa ai un lobby puternic, dar merita, si, in acest sens, am pastrat la final un caz imaginar. Sa spunem ca sunt statul X al carui interes national e promovarea inovatiei. Ce fac? Incerc sa vad cum pot maximiza fondurile europene pentru domeniul respectiv, in lupta -caci este o lupta- pentru bugetul 2014-2020. Incerc sa obtin cat mai multe informatii din interior din Comisie si incerc sa obtin un proiect de legislatie cat mai util. Ma uit la interesele nationale in Consiliu pentru aliante, rog eurodeputatii din Comisii de profil sa devina raportori sau “shadow” in dosarele cheie, vorbesc cu cetateni romani din firme de lobby, ONGuri de profil, federatii / asociatii / companii private pentru a vedea “state of play” in domeniul respectiv si pentru a stii pe ce butoane sa apas ca sa imi iasa jocul… Prin toata aceasta actiune nu consum cartuse degeaba, ci am o viziune de ansamblu si stiu cand, cu cine si despre ce trebuie sa vorbesc, ce sa negociez. Atunci, abia atunci, ma pot numi un stat eficient la Bruxelles.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro