Recentul scandal pentru scaunul „electric” de la educație a arătat forța opiniei publice, a ONG-urilor și a presei. Acest torent a măturat doi miniștri, făcuți sau doar propuși, în doar 10 zile. Și nu oricum, ci prin frângerea voinței orgoliosului Victor Ponta. Care a cedat fără să mai aștepte verdictul Academiei Române, văzând uriașele pierderi de imagine suferite. Posibil și la presiunea conducerilor PSD și PNL.
Ce urmează?
Nu spun ca noul ministru e tot ce avea România mai bun in momentul de față. Dar privesc lucrurile prin prisma elevilor de clasa a VIII-a și a XII-a/XIII-a, care trec la liceu sau pornesc în viața de după școală.
Din perspectiva acestor elevi doresc ca examenele și sfârșitul de an școlar să se desfășoare fără turbulențe. Am trăit 30 de ani printre ei. Le văd și acum privirile speriate și rugătoare: noi ce vom face cand terminăm școala?
Cei mari își vor lua destinul în propriile mâini. Vor merge la facultăți sau în piața muncii. Au cântărit cu multe luni în urmă la ce universitate să meargă. Visează la viața de student, funcție de veniturile părinților. Sau se interesează ce joburi mai bine plătite există în piața muncii. Visează la noi prietenii sau viitoare familii.
Cei mici, de clasa a VIII-a, vor trece de la o etapă, gimnazială, la viața de liceu, cu tentațiile si semnele de întrebare firești la 14 ani.
Războiul de la ministerul Educației nu este al lor. Nici nu-l ințeleg. Prea puțini se uită la lupta politică și electorală. Pentru majoritatea, lupta pentru existență e de o mie de ori mai importantă.
Nu avem niciun drept să le tulburăm viața și visele. La care am avut dreptul și noi, când eram de vârsta lor.
Așa încât, derularea în condiții normale a etapei de examene naționale și încheierea anului școlar este dreptul lor la viață, de care nimeni nu are voie să-și bată joc.
Pentru visele și speranțele copiilor noștri trebuie să încetăm războiul de la ministerul Educației. Să lăsăm profesioniștii de acolo să facă ce-au făcut de atâtea ori, în anul trecut cu destulă acuratețe.
Ministrul interimar și secretarii de stat nu au dreptul să facă revoluții în 45 de zile. Ci doar să lase lucrurile să curgă în ordine și predictibilitate. Avem o lege a educației, bună, rea, nu cu un mandat de 45 de zile poate fi amendată. Nici măcar cu unul de șase luni. Să facă bine să lase puterii legitimată prin viitoare alegeri, așa cum aceasta de acum nu este, să evalueze funcționarea legii începând cu 2013. Nici nu se pot vedea efectele unei legi, așa de complexe, mai devreme de câțiva ani.
A face din copiii noștri cobaii unor experimente și lupte politice este inadmisibil. Oricum, cine se gândește la așa ceva, va găsi în opinia publică un dușman necruțător. Și s-au văzut consecințele unui astfel de război pentru politicieni. Îl pierd înainte de a începe.
Personal sunt dispus să reîncep oricâte lupte ar fi necesare pentru protejarea destinelor copiilor noștri.
Va fi o presiune enormă pentru creșteri și reîntregiri salariale. Ochii pe Grecia, cea cu 14 salarii și 14 pensii. Ieșirea ei din zona euro e foarte aproape, și pierderea ajutorului european cu această ocazie. Noi nu avem infrastructura și potențialul ei turistic. Depindem de exporturile în zona euro și de ploaia de la Dumnezeu, care vine sau nu, cand este necesară agriculturii.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
