TIPĂTESCU (luând răvășelul și citind) : „Venerabilului d. Zaharia Trahanache, prezident al Comitetului permanent, al Comitetului școlar, al Comitetului electoral, al Comițiului agricol și al altor comitete și comiții… (scoate hârtia din plic) Venerabile domn, în interesul onoarii d-voastre de cetățean, vă rugăm să treceți astăzi între orele 9 jum. și 10 a.m. pe la biroul ziarului « Răcnetul Carpaților » și sediul Societății Enciclopedice-Cooperative « Aurora Economică Română » unde vi se va comunica un document de cea mai mare importanță pentru d-voastră… Ei? ce document? (….)
TRAHANACHE (mai tarziu, in discutie cu Conu’ Fanica): Ai puțintică răbdare! „Stimabile, m-ai chemat să-mi arăți un docoment, arată docomentul!” Zice: „Mi-e teamă, zice, că o să fie o lovitură dureroasă pentru d-ta, și ar fi trebuit să te pregătesc mai dinainte, d-ta un bărbat așa de, și așa de…” și iar delicatețuri. Fănică, să vezi imitație de scrisoare! să zici și tu că e a ta, dar să juri, nu altceva, să juri! (oprindu-se și privind la Tipătescu, care se primblă cu pumnii încleștați; cu mirare și ciudă) Uite-te la el cum se turbură! Cine-și poate închipui până unde poate merge mișelia omului!
TRAHANACHE : A! ce coruptă soțietate!… Nu mai e moral, nu mai sunt prințipuri, nu mai e nimic: enteresul și iar enteresul… (…) E comèdie, mare comèdie(…)Ai puțintică răbdare…
TIPĂTESCU (același joc) : Mizerabilul!
TRAHANACHE: Măi omule, ai puțintică răbdare, zi-i ce i-am zis eu: „Ești tare, stimabile, la machiaverlicuri tare, n-am ce să zic; dar nu ți-ai găsit omul…” Ei, dacă a văzut că nu i se trece cu mine, știi la ce-a ajuns? Mi-a spus că, dacă nu dau eu importanță lucrului, o să-i dea publicul, pentru că scrisoarea o să se publice duminică la gazetă și o să fie pusă în cercevea, ca s-o vază oricine-o pofti.
TIPĂTESCU (turbat) : Îl împușc! îi dau foc!
TRAHANACHE: Deseară, am aflat că dăscălimea cu Cațavencu și cu toți ai lor vor să facă scandal. Trebuie să-i spunem lui Ghiță să îngrijească. Mișelul de Cațavencu o să ia deseară cuvântul ca să ne combată…(…..)
TRAHANACHE (bătând cu putere în palmele Joițichii) : Cu altă plastografie… Ce plastograf!
PRISTANDA: Curat plastograf!
(….)
FARFURIDI: Da, așa, dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului, fie!
BRÂNZOVENESCU: Dar cel puțin s-o știm și noi! (Trahanache vrea să-i întrerupă, fără să izbutească)
TRAHANACHE: Ce sunteți d-voastră, mă rog? Vagabonți de pe uliță? nu… Zavragii? nu… Căuzași? nu… D-voastră, adică noi, suntem cetățeni, domnule, suntem onorabili… Mai ales noi suntem stâlpii puterii: proprietari, membrii Comitetului permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului școlar, ai Comitetului pentru statuia lui Traian, ai Comițiului agricol și ețetera. Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg… pentru că de la partidul întreg atârnă binele țării și de la binele țării atârnă binele nostru…
BRÂNZOVENESCU: Așa e, dar ne e frica de tradare…
TRAHANACHE: Dar ce? Numele candidatului poate să fie al meu, al d-tale, ori al d-sale, după cum cer enteresurile partidului. Din moment în moment așteptăm să-l știm… Prefectul trebuie să vie; nu-l așteptăm să vie de la telegraf? Nu bate telegraful?… Bate; ce treabă alta are? Poate că acuma când noi vorbim, poate să fi și sosit numele… pe sârmă, stimabile…
(…) (Nota Razvan Orasanu : Caragiale mai mentioneaza „un plebiscit” si „rasete din partea unde stau dascalii” in scenele taiate – poate identificati si aceste doua chestiuni)
(…)
TIPĂTESCU: Bine, frate, plastograf, așa e; dar până să bage lumea de seamă… să-l tragem în judecată…
ZOE: Firește; în politică…
TRAHANACHE: Ei, aveți puțintică răbdare… Dar astălaltă? (se lovește cu mâna pe buzunarul hainii) Apoi, dacă umblă el cu machiavelicuri, să-i dau eu machiavelicuri — (schimbând tonul) Martoră mi-e Maica Precista! Să n-am parte de Joițica — că e de față — să spuie…
(….) (Nota Razvan Orasanu La sfarsit vine scena cu adunarea publica)
TRAHANACHE, care s-a urcat la tribună, in picioare: Orele sunt înaintate! poftiți, poftiți, stimabililor: avem cestiuni arzătoare la ordinea zilii… (șade.) (nota Razvan Orasanu : va amintiti „cestiunile” – erau fix 219 milioane de lei lipsa, fix in toiul scandalului de plastograf)
(Toată lumea s-a așezat la locul său.)
TRAHANACHE (trăgând clopoțelul foarte violent, cătră grupul din fund) : Aveți puțintică răbdare! (cătră Cațavencu) Și cine este trădător, stimabile?
CAȚAVENCU (foarte aprins) : Acela care falsifică numele candidatului odată hotărât, acela care uită, care trădează interesele și onoarea familiei sale… (cu un gest colosal) D-ta!
TRAHANACHE (trântind clopoțelul pe masă în culmea indignării) : Apoi, ai puțintică răbdare, stimabile! Mă scoți din țâțâni… Eu falsificator?… Pe mine, cetățean onorabil, pe mine, om venerabil, să vie într-o adunare publică, să mă facă falsificator… cine? (rumoare mare. Tipătescu și Zoe ascultă palpitând) cine? (cu energie.) Un plastograf patentat!
CAȚAVENCU (sărind din loc) : Plastograf!
TOȚI DIN FUND (strigând amenințător) : Afară plastograful!
TOȚI DIN FAȚĂ (asemenea) : Afară falsificatorul! trădătorul! (fierbere mare.)
CAȚAVENCU: Este atât de naiv, încât crede că e plastografie un document olograf…
( Cortina se lasă asupra primei mișcări a scandalului) „
Nu am adaugat niciun cuvant de la mine (in afara a 3-4 note ce puteau fi omise cu usurinta). Caragiale le zice, ca de obicei, cel mai bine si cel mai exact. Desi puteam doar sa las doar acest fragment, aveti, va rog, onorabililor, putintica rabdare, pentru ca mai sunt cateva chestiuni de spus.
1. Demisia
Domnul Mang a ales sa isi dea demisia, ma intelegeti, nu pentru ca este un plagiator trist si penibil, cum am demonstrat in articolul 1 , articolul 2 , cum a demonstrat si Stefan Vlaston (aici) si Cosmina Dorobantu (aici), ci pentru ca “acuzatiile afectau guvernul si educatia, inclusiv in strainatate”
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
