A trecut și Ziua Mondială a Libertății Presei, s-a consumat în 3 mai la București și cheful tradițional, cu premii care par de șagă dar nu-s, s-a lansat și Raportul FreeEx, însă situațiunea continuă să fie albastră. Atentatele politicienilor la autonomia jurnalistului și a instituțiilor presei rămân la ordinea zilei, mai ales de când s-a acreditat mass-media de propagandă, mercenariatul cu coroniță, jurnalismul de bălăcărit adversari politici. Într-o vreme televiziunea publică era ținta favorită a criticilor pentru subordonarea față de putere, însă ea a fost detronată de Antenele-Felix și de Realitatea TV-Vântu, care au demonstrat cum trebuie să arate o adevărată obediență și care este profilul jurnalistului-preș la picioarele stăpânului. Acesta este dealtfel modelul visat de oamenii politici din România, pe care încearcă să-l impună ba unii, ba alții, după cum prind puterea. Nu mai departe, ca preludiu la celebrarea libertății presei, senatorul Dan Radu Rușanu, simțindu-se déjà pe cai mari s-a răstit la un moderator de la TVR Info, pentru că avea un singur invitat în studio pentru a comenta, în calitate de analist neafiliat, ultimele evoluții de pe scena politică.
Ceea ce uimește în general este cât de puțin înțeleg sau cât de puțin îi interesează pe politicieni mecanismele presei și responsbilitățile ei, deși sunt ombilical legați de ea. Invocând CNA-ul pentru ”dezechiblibru”, fiindcă nu-i convenea opinia invitatului, dl. Rușanu a judecat interviul de opinie după o regulă inadecvată, care se aplică mai ales atunci când sunt invitați politicieni, pentru a asigura echilibrul mediatic între Putere și Opoziție. Eronată este și credința celor mai mulți politicieni și cetățeni, că doar mediile publice au obligații în asigurarea echilibrului, a eticii jurnalistice, a bunelor practici, mediile comerciale dansând după cum le cântă mogulul. Fals, fals, fals! Doctorul de la stat și doctorul de la privat sunt tot doctori și respectă Jurământul lui Hypocrat. Și la jurnaliști e la fel.
Dar în amenințarea senatorului, totodată și vicepreședinte de partid, se întrevede logica abuzivă a tuturor forțelor politice care s-au perindat la putere: Televiziunea Română e sluga noastră, măturăm pe jos cu toți cei care nu se supun. Legea de Organizare și Funcționare a SRTV și SRR a permis politizarea televiziunii și radiolului public până la forme deșănțate, încât au fost numiți președinți-directori direct din funcții de partid (vezi cazul Sassu, secretar general al PSD la ora numirii), iar în Consiliile de Administrație au intrat de obicei (foști) membri de partid, angajați cu arme și bagaje în campanii electorale, dar și în bifarea agendelor personale, cu aspecte flagrante de conflict de interese nesancționate. Unii jurnaliști și canale s-au aliniat, cazurile Marinei Almășan, ale Rodicăi Culcer sau ale TVR Internațional care a dat-o pe odă, ajungând studii de caz în Raportul FreeEx. Mecanismul de preluare a SRTV și a SRR este căderea Raportului anual, una dintre vulnerabilitățile veșnic nerezolvate a legii.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
