Curiozitatea m-a dus direct la capitolul Educație al programului de guvernare al USL, pag. 44-46.
Primul lucru care m-a lăsat fără grai:
„Finalizarea procedurilor parlamentare pentru Codul Educației ”
Codul Educației, pentru cine nu știe, a fost varianta Ecaterinei Andronescu la Legea Educației Naționale (LEN,) bazată pe lucrările comisiei Miclea și pusă în operă de ministrul Funeriu, cu binecuvântarea Curții Constituționale. Acest Cod al Educației a rămas în nelucrare la Senat, cu toate eforturile parlamentarilor PSD și, parțial PNL de a-l promova, peste și la concurență cu LEN. Acum aflăm că principalul obiectiv al viitorului guvern este să arunce la gunoi, pur și simplu, toți pașii care s-au făcut pentru implementarea LEN, să revoce toată legislația secundară și efectele acesteia, și să revină la vechile metehne ale educației și formării profesionale. Adică la:
- Fabricile de diplome universitare
- Ultimele locuri ocupate de Romania la evaluări internaționale de tipul PISA
- Desființarea școlii profesionale, abia introduse prin efectul LEN (în mod pervers și nejustificat, Codul Educației spune ca școala profesională înseamnă filiera tehnologică a liceului, cu 2-3 ore instruire practică pe săptămână)
- Revenirea la examene de absolvire trucate, pentru ca majoritatea, dacă nu chiar toți elevii să ajungă să cotizeze la învățământul superior
- Menținerea clientelei la conducerea școlilor
- Refacerea clanurilor universitare, eliminarea tuturor articolelor care sancționează nepotismul, plagiatul, conflictele de interese
Pe scurt, revenirea la ce a fost educația românească timp de 20 de ani.
„Realocarea sumelor destinate obiectivelor de investiţii, precum şi reparaţiilor capitale”
Înțelesul acestui punct din program: realocăm banii dați clientelei fostei coaliții către clientela noastră. 22 de ani de politică ne-a învățat să citim în spatele cuvintelor.
„Relansarea dialogului cu partenerii sociali” „Relansarea dialogului real cu organizaţiile studenţeşti”
Vechea poveste prin care se înțelege adormirea protestelor personalului didactic prin manipularea sindicatelor si conducerilor studenților. Probabil se va reveni la reținerea pe statul de plată a cotizațiilor membrilor de sindicat, iar studenților li se vor promite ajutoare de tot felul și examene ușoare. Fiecăruia ce vrea să audă.
„Revizuirea cifrelor de şcolarizare”
Este vorba, în special, de cifrele de școlarizare din universități, coborâte de vechea guvernare de la 64.000 la 45.000, iar locurile la doctorat de la 3500 la 1500. Durere mare! Cum să mai scoatem doctori pe bandă rulantă? 1500 de doctori pe an e prea puțin pentru o țară ca România, care are economia la pământ și din lipsa cercetării științifice și industriale de calitate, deși a dat mii de titluri de doctor anual. Se vor anula locurile cu taxe la universitățile de stat, în favoarea universităților private?
Întrebarea este dacă bugetul de stat, deja construit pe anumite cifre, suportă schimbări de acestea majore. Sau Florin Georgescu, ministrul finanțelor, a fost adus tocmai pentru a tăia apetitul pomenilor electorale? Vom vedea.
„Reducerea abandonului şcolar inclusiv prin redeschiderea școlilor care au fost închise în mod abuziv”
Învățământul rural are o mare problemă. Au fost 3500 de școli rurale cu sub 15 elevi, în care doar se tocau bani, carte nu se putea face cu învățământ simultan. Adică, o clasă, două, 3 copii de clasa a III-a, 2 de de a IV-a, 4 de a VI-a, etc., și toți la grămadă, cine și ce să învețe de la o unică învățătoare?
Fosta guvernare a desființat circa 2000 dintre aceste școli, acolo unde s-a asigurat transportul elevilor la școli de comună puternice, cu resursă umană și materială adecvată. Revenirea la vechea situație este o prostie crasă.
„Finalizarea programului de campusuri şcolare”
Acest program a fost abandonat după 2008, din lipsă de fonduri. M-aș mira să existe acum, în condiții de criză, fondurile necesare continuării lui.
„Autonomie pentru şcoli şi autonomie profesională pentru cadre didactice”
Autonomia locală este corectă, cu condiția ca beneficiarii, părinți, studenții, elevii mai mari să aibă un cuvânt important de spus. Și să nu însemne politizarea managementului. Totuși, niciun cuvânt despre controlul calității și rezultatelor activității, pentru ca educația să nu mai fie locul unde nimeni nu dă socoteală de nimic. Nici în trecut nu a existat o astfel de preocupare, acesta fiind motivul pentru care am ajuns în coada clasamentelor internaționale.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
